Versuri pentru dimineti senine

mi-am ratacit degetele printre filele albe
randurile ne intelegeau

mi-am pus fularul si
iesind in strada
ecoul tacerii mele spargea zgomotul zilei
la care nu voiam sa particip

in amintire
vocea ta se impletea cu sipotul apei
parea ca visez

not enough

Intr-una din minunatele dimineti devreme cand soare fara petale in decembrie, fara zapada, ma trezeste cu zambetul deschis si cu gandurile prin ganduri …privesc un fragment la intamplare dintr-un chip cu petala buzei pornind vesel si optimist in sus, apoi usor coborand si curmandu-se dramatic spre orizont… Imi iau papucii de casa, privesc dezordinea din incapere, mereu altfel de dezordine, ma entuziasmez in pripa cu un plan pitoresc, mai adulmec inca putin aroma micului dejun cald …un sir de cuvinte se deruleaza discursiv care dupa cum le capteaza mintea in semirepaus pana o ia din loc… si printre ziare universul se pliaza traversand dimensiunea 2D, banii inseamna libertate de miscare, dar acest drept nu… apartine tuturor, deci nu exista democratie ca o Nimic altceva decât că…
si sorb o inghititura din licoarea inchisa-amaruie…
… dimineata, razele soarelui in geam ma fac sa o iubesc, prind gustul aranjarii ordonate a lucrurilor marunte in camera de locuit… si simt imediat cum mi se accelereaza functiile vitale.
…privirile chipului deschid ferestrele unor calde primaveri, incredibil de curate… complementar cu refrenele cotidiene ce ne polueaza ca un viol simturile, mi se par cunoscute si deodata ma intreb daca sunt ale mele sau ale tale. Apoi imi amintesc ca-s ale tale… pandesc blajin caderile mele si ma salta din hopuri in timp ce eu bajbai prin peisajul cunoscutelor greseli mistuind pe sub pleoape intrebarile, ceatza pt ca pasul tau sa nu se tulbure pe sfoara fragila trasata de inceputuri pe care ne echilibram cand avem timp..

jocuri optice

Si ma trezesc uneori, neasteptat, captiva intr-un labirint de incaperi stramte, expirate si murdare prin care trec tot dorind sa ajung la liniste si in fuga ma gandesc ca nu am gresit cu nimic ca sa merit o asemenea pedeapsa, deci pt cine platesc, atunci? verific si constiinta, este cu mult echilibrata chiar si cu apararile generoase in favoarea altora.. cuvintele se precipita si capata intelesuri intr-o oglinda intoarsa, verific iubirea este la locul ei, deci elimin posibilitatea unei fraude in acest sector pentru ca am conservat-o sfasiata de intersectiile ambitiilor in sipete de bijuterii pe care le pastrez la mare prêt, deci e clar sunt virusata, se pare ca un dirijor nebun macinat de cine stie ce obsesie maladiva nu are cum sa-si plateasca datoriile si se echilibreaza cu nevinovatia mea…ce lume incorecta…eu chiar am treaba si nu doresc sa-mi ocup timpul cu rezolvarea unor probleme incalcite ale unor minti nefolosite!

regula de trei simpla

printr-o inexplicabila nefericita intamplare traim intr-o imprejurare de elemente trunchiate pentru care pana si nevoile primare sunt acoperite de umbra unei rusini vinovate. Nimic nu mai este firesc, in ceea ce este acum , cum s-o numi...in care hoteste e o regula de trai; se fura in cel mai josnic mod pana si amorul. Suntem niste handicapati pentru ca la urmatoarea respiratie ne insoteste automat un cor de apostrofari ale cine stie carei hefe de formatie.

eterizat

fara raspunsuri, fara recunompensa, fara grija, doar cu ambitii, hahaieli,invidii si isterii, cu respiro de santz, poluante si pasiuni ambitioase, cu preocupari de stricare, de mulgere si smulgere, cu inserari indispensabile, cu chestionare inopinate, cu evaluari gratuite, cu satisfactii smolite, cu inclinatii spre discursuri fara receptori, manare si calcare

pe tărâmul eternului absurd

A fost odata ca niciodata vremea hăhăielii cu circăriţe pestriţ decorate, furişând mişcări de insecta vânată în secolul putzei de dupa doua, trei pisde..în seismul netoţilor eşuaţi în capitolul smolii alese...
Aici făpturile se iubeau. Se iubeau muuult, cu dragoste de cobai chiţăit la drumuri mate...cum apărea un cadru neştiut toţi ochii se bulbucau, toate urechile se iţeau, toate braţele apucau dividerea infinitului. Toate domneau într-o perfectă stare de imponderabilitate oblică... pentru că cele mai multe iluzii optice nici nu erau trecute prin filtrul materiei cenuşii care, de fapt, nici nu mai exista pentru că se înlocuise, printr-o ordonanţă tergiversata cu materia zglobie, confuziile generalizate conferind trufie de sine şi imboldul fiecărei acţiuni.

Improvised

Pe fundalul de toamnă medievală cu ploi şiroind printre dimineti cu ceaţă, cu felinare de polei in nopti grabite spre casa, cu ironiile domestice de peste zi, cu iz de cadru abandonat la filmari, cu evaluatori voluntari si inopinati anume broditi pe nervurile vremii, cu zambetele ratacite in goana terestra, cu zbaterile noastre maiastre, ale tuturor deopotriva,… ma arunc 3D…si cumpar ziare si doua sticle de apa. Aburul poveştii cu aroma de craciun imi anesteziaza mirosul, ma zgribulesc in gulerul hainei, dar pasesc grabit si nesigur mai incolo; pentru cateva clipe parka te vad, pe tine oglindind ca prin vraja de legenda cu dragoni neadevarati, fredonand un rasfrant portativ de convingeri despre atomice suite de plusuri si minusuri …

era in care traim

paleomiliţismul avansat

Cum devine fericirea

Miroase a tigara arsa, fumul ei incalzeste incaperea si prin desfasurarea sa matasoasa vad poeme de lumina difuza de candela veche stricata de oboseala timpului peste margini de lume sparta in bucati de trufia vremurilor si, pe neasteptate, de undeva din mijlocul toamnei se rasfira un parfum de seara in note de micsunele. Atata timp cat ploaia rece siroieste lasciva pe geamuri provocand frunzele in zbateri breze de felinare de strada ma bucur ca stau aici ghemuita in fotoliul asta vechi ramas de la vechii proprietari si plin de amanunte pentru ca sa gust mai departe povestirile toamnei...

X3

Astazi, Gaozica ne inoportuna again cu lipsa-i acută de satietate, avea privirea aceea ocolită şi exaltată de propria forţă persuasivă. Aham, e-n costumaţia de curva, roşu scurt proaspăt de coafor, mulat, tocuri excessive1. Adica era în perioada obişnuitelor confuzii, din ce în ce mai dese, de altfel, până la permanenţă, cu privire la obiectul frecării, ai zice că rămâne setată şi nu mai face diferenţele…Partea proasta e ca jocul prostesc de puber retardat te face să găseşti explicaţii căt de căt neumilitoare cum ar fi … de pildă că ar face parte dintr-un amplu proces de racolare pentru Cazanul cu smoala?..., un holocaust actual, destul de plictisitor pentru cine are ce face, dar asta este...

----------------------
1.pentru o tinuta office, de altfel, avand în vedere prostitutia intelectuala zilnica, una estetica ce mai e…. in culori incitative (ca veni vorba, imposibil sa nu mi se aprinda “beculetul rosu pt situatii râcâite” - foarte appreciate de my ex, mare colectionar de astfel de exemplare - fapt pentru care il si alint in amintire - Mr. pulici)

Tara, ţara vrem ostasi, soarecele si pisica, leapsa sau mai bine telefonul fara fir.

Cand jocurile din copilarie nu mai sunt jocuri la maturitate, insa regasesti cu stupoare reprezentarile şi terminatiile lor stilizate in formele activitatilor curente, nu se mai pune problema unor nostalgii… insa distorsionarile respective te ajuta sa intelegi “adevarata valoare” a lucrurilor... Sub impulsul unei analize lapidare, evident, si lipsite de staruinta si continut, personal, ma intreb in mod insistent si retoric daca, nu cumva urmatoarele jocuri ale copilariei cu titlu inspirat din actualitate, “Preceptele unei başicuţe”, “Iau eu ciolanul tau, desi nu am ce face cu el, insa nu cumva sa ajungi sa faci ce fac eu”,“Iubire de pisda, “Parasuta care nu reusea sa cuprinda in intinderea sa intreg universul” si etc, si evident ceea ce presupune derularea lor, vor intarzia cu inca un secol aparitia dinosaurilor, pentru ca in cazul acesta am reusi sa sarim direct in era necunoscuta a periculoaselor gandurilor acide ce imprastie foc.

Despre toate ale tale

Am sa scriu cand... de ce? pentru ..cum.. lasa, oarecum, zboruri, cascade, vai! nimic. nu. Era perfect. Cand degetale tale ca niste ecouriale unei pasiuni necunoscute au rasfirat fara cuvinte secolele intr-un poem imens de iubire nemaivazuta, greu de crezut si existentă. Apasat privirea ta staruia din timp intr-o idée puternica, nemaiauzita, fara sa cred, doar sa mor la fiecare confirmare a respiratiei tale. Si auzul si vazul si suspendarea se intersectau curios in Da…, recunosc.

Out of Nothing At All

Paiate colorate, tocuri grabite cu iz de sex pe ecouri de holuri, cateva ultime retusuri in graba in oglina toaletei, fragmente de coafuri rosii cadre ale stie carei scene provinciale in inima unei metropole, oglinzi paralele in timp reflectand in perspective staruri ale nu stiu carui porno show din lapidara derulare a vietii cotidiene...

Care ar fi diferenţa atunci cand?

M-am asezat la masa tacerii
Si dintr-un joc neinteles de ganduri
Te-am castigat pe tine, intr-un vartej de intamplari bogate
Pe care le-am aranjat frumos ca pentru musafiri in vaza.
Dintre cararile verii am ales-o pe cea cu iarba cafenie si greieri de seara
Cu umbre repezi de copaci albastri
La capatul careia umblau adevarate
Toate grabitele mele povesti intamplate
Si nemăturate peste care sa se astearna ordinea linistita a privirilor tale
Si intr-un joc negandit de cuvinte sa se inteleaga
Ceva ca dintr-o carte.
Undeva printe amintirile apusului, rosu la orizont, norii sa raspunda stins in amurg despre diviziunile convingatoare ale cine stie carui compus din Tabelul lui Mendeleev.

ce fel de reactie chimica este invidia?

Unde se produce?Sa fie vorba despre o combinatie optima de prostie, lipsa de informare si rautate? Ne intereseaza evectele ei? Evident e ceva benefic si pozitiv..Evident intr-o anumita masura, care, evident, se gaseste mai mult in teorie, in realitate aceasta masura fiind depasita de mult.Ne afecteaza?...oho, total inofensiva. Cum poate fi neutralizata? cu linguseli? cu formol.

Din valurile verii a aparut el

Ca o picatura de mare incalzita de soare s-a revarsat cu zambeet cu tot in fragmentul care mai ramasese din ziua mea de august. Nu erau salcami, nici firul ierbii, nici cantece de randunici, nici tarait de greieri.

Nu am sa inteleg niciodata

Nu am sa inteleg niciodata cum s-a intors dintr-o data lumea cu fundul in sus si falsul a inlocuit adevarul schimband astfel intelesul tuturor lucrurilor... neregulile,regulile, ilogicul, logicul,carcasa, continutul, aparenta, realitatea,trufia, modestiei,viciul, virtutii, moralul, imoralul, abuzul, protectiei.
Si totusi o constanta ramane, anume: De ce bun este acela care nu plateste cu aceeasi moneda, care nu ataca pe nepregatite si care rezista intotdeauna la ofensive pt a le proba acestora neincrederea chiar dc este epuizat si simte ca cedeaza, care nu e agresiv?Oare pana cand? A devenit asa de fragila si ea...
Probabil, la un moment dat sfantul care era de garda la poarta dintre iad si rai a cedat unei epuizari. De ce?Erau atat de clare, de dureros de exacte notiunile incat, plictisite de succes, de totul la discretie legile chimiei guvernatoarele creativitatii si stapanele universului, au provocat intr-un joc necunoscut pe cele ale fizicii si ale matematicii colorandu-le pestrit precum niste ciupercute otravitoare? Oare e o nostalgie?Oare ni se pare ca ne doare? Cine face ordine in frustrari acum?Cream o noua parghie?Un monstru? Ce poate iesi din agresivitate si isterie?Dar din epuizare?Cat de invizibile, de subantelese, de monocrome, de linistitoare vor deveni celelalte?

Libelula albastra

Zboara petice transparente de polen albastrui printre tufe mari si verzi de iulie de sub care sipoteste un rau cu pietre galbene de tara. Raul, pe malurile nisipoase ale caruia ridicam in copilarie in arsita dupaamiezii sau chiar in miezul zilei castele de nisip cenusiu si le impodobeam cu pietricele colorate.

Scrisori catre iubirea mea necunoscuta

Iubirea mea, seara numai privirea ta blândă îmi alungă îndoielile, nesiguranţa şi temerile în care, naivă, mă pierd, ucigând toţi demonii ce s-au cuibărit prin cotloanele sufletului meu peste zi. Te privesc cum tăcut umpli tăcerea, iar treburile tale aşezate le mai cercetezi rostul din când în cînd, când pleoapele tale îngândurate ca nişte cortine se ridică, pagini de istorie incep să se reverse şi nu mai sunt rafturi şi mă abandonez fascinată magicului plin ce mă inundă. Îmi zâmbeşti arcuind gura ta aspră ce luminată şi dintr-o dată cunoscută devine şi lasă să treacă umbra unui tremur uşor. Nu ne-ar ajunge timpul să te descrunţi, să te privesc, să descleştezi surăsul, să îţi răspund complice…
Iubirea mea, ploaia se loveşte cu tânguiri de lămpi vechi de fereastra noastră şi spală culorile prăfuite ale cararilor noastre de măine; mă joc uimită cu privirea un cârlionţ coborându-ţi răzleţ peste ureche şi mă foiesc fericită în straja braţului tău care simplu îmi înconjoară mijlocul şi-n acelaşi timp mă face să mă cred prinţesa din poveşti în castel cu ziduri de piatră şi turn…
Iubirea mea, azi eşti vesel ca în ziua în care cu un curaj copilăresc ai furat zeilor cheile iubirii şi m-ai plimbat fermecat prin cămările ei. Soarele se joacă în ochii tăi curioşi şi mă porţi prin poieni cu flori, îmi spui întâmplări scurte apoi mă rogi să ghicesc întelesul lor, mă răsplăteşti cu săruturi şi râzând îmi prinzi în păr margarete ..în timp ce mă tragi de mână să alergăm prin iarba unui curcubeu observ că pe deget mi-a înflorit o margaretă de soare.

Iubirea mea, trupurile noastre s-au încovoiat ostenite, să-şi sprijine frunţile una de alta şi cu ochii strănşi respirăm, suspinăm. La geam o pasăre ne cântă ceva din chitară şi simt mirosul tău de ploaie prin livezi, un izvor rece de care nu mă mai satur devine sărutul tău, flăcări din mine te mistuie, iar vorbele tale devin şoapte de chitări ce adorm trupul meu gol lângă trupul tău gol în soare de vară pe mal de pietre de râu şopotind… Ne regăsim răsfrânte somnoros de prin sânuri rotunzi palme deschizând în care ne cresc vreji de stejari…
Hm, eşti generos azi, mă faci să râd şi mă bucur ca un copil când îmi zâmbeşti larg cerşind complice acelaşi răspuns şi râdem în soare ţinându-ne de mâini fără răspuns, şi râdem sub stele ţinându-ne strâns de mâini printre o mie de întrebări.

Cand trebuie sa traiesti timpul rabdarii

Când trebuie să trăieşti timpul răbdării, care adesea este atât de violent încercată, iar poemele naturii de odinioară nu mai sunt de un ajutor, deoarece se schimbă şi schimbarea ei nu mai aminteşte de dragostea care nu se schimbă, nici vorbele amicilor, care oricum sunt primii care te părăsesc atunci când peisajul nu mai este vesel, nu mai sunt de folos, iar duhul prieteniei prietenilor vechi rămâne rezervat şi solidar în distanţa lui faţă de tine, când ochii-mi rămân, până la durere, răstigniţi pe rânduri de cărţi rămase neîncepute sau neterminate, mă întind cald peste neputinţele mele şi-mi cern într-un mod fermecat tapiseria zburătoare cu motive tracice, cu iz de civilizaţie bizantină de o coloratură fanariotă într-o ordine clar occidentală,... peste toate câte au fost şi pentru cele ce au să vină între răspunsul meu şi întrebările tale, între întrebările mele şi răspunsurile noastre, între primăverile tale şi iernile tuturor, între mine şi tine, între noi amândoi, între noi şi ei, între noi, între ploi, între voi, între noi şi voi, între toamne, între noi şi ani, între toate câte vor mai fi fost.

Odă în metrul Abel

Când, contextual, ajungem să ne definim printre atâtea forme de agresivitate şi numai prin agresivitate, când din două, una este imperios mai importantă, mai capabilă, mai deosebită, mai aşa şi pe dincolo decât cealaltă, culmea, indifferent de momentul ales şi mai ales de faptele aşezate pe cântar, când ceea ce avem de comunicat este mult prea costisitor în timp pentru procesul simplu al percepţiei, când caragialescul mr. G a devenit aşa de simpatic încât îl preluăm ca model pentru că tot timpul, măi, noi avem dreptate - doar ne-am însuşit-o ca pe un ataş la palmaresul atributelor fix de la standul abuzurilor -, hai vântule, adie peste rănile noastre cu pansamente înţelepte. Iubire, spală frântele noastre conştiinţe în cercurile bijuteriilor tale, uneşte, în afara uciderilor noastre, constelaţii colineare mai întâi pentru primitivele noastre începuturi şi neclinteşte-ne impresia rosturilor...prinde-mi degetele îngheţate si suflă-mi peste ele cu buzele tale eternitatea dragostei noastre, apoi lângă uşă deschide o fereastră pe care impraştie nisip de scoici, şeminee în flăcări albastre de ploaie, ramuri de muguri, veri, poate şi câteva ierni, vreo doua primăveri şi o toamnă, poteci urcătoare cu oameni mulţi zâmbind...

N'oubliez jamais

Zilnic vad chipurile urate ale temerilor mele. Aceste chipuri nici macar nu ranjesc, sunt doar neincurajatoare si uscate. Desi stiu ca va veni iar vremea cand voi zambi larg fara sa-mi pese de grimasele multora acest timp care trebuie sa treaca sau pe care cineva mai important decat noi i-a stabilit durata ma plictiseste uneori, chiar actionand.Numai iubirea ne poate scoate din amorteala spiritelor.Iubirile mele platesc tributul propriilor inconsecvente.Iubirea este singurul elixir care ne innobileaza fiintele si existenta efemera, ne macina, ne sfarama, ne recreaza din flacari , din ropote de copite, din furtuni negre.
-Iubirea mea albastra rezeama-ti tamplele ostenite pe umarul meu cu luceferi pastrat asa pentru tine si sa privim cald diminetile prin aburi zeama cafelei, amurgurile de vara, flacarile altor patimi in seminee cu seri ploioase,rasfirandu-ti degetele palide ce pastreaza inca urma condeiului, prin palmele mele adormite de vise neimplinite si cartile si fructele aseaza-le iara ca in scrisoarea ce amandoi vinovati am uitat-o dupa ce-am scris-o...

But we have never been this close before

Iubirea mi-a zambit dintre spini în ceaţa dimineţii. Este singurul adevăr pentru care merită să încerci să îi răspunzi cu aceeaşi monedă de fiecare dată când îţi străbate calea.Felurile în care ţi se arată sunt multe, nu ai să te plictiseşti, dar ai să inverzeşti şi cu muguri în priviri ai să înfloreşti pe treptele castelului.Iubire, pletele tale verzi mi-au infiorat cu răcoare cugetul pentru o clipă, ca apoi să aştept ca pe o binecuvântare următorul pahar. Venin îmi este aşteptarea şi, de-ar fi să nu mai vii, mi-e teama cea mai înfricoşătoare înaintea pierderii. În galopuri irişii tăi îmi invadau universul compunând poveşti neadevărate, dar reale în amintire, hai, deşert părjolit plouă peste să răsar şi să creştem.

De trefla

Dintre salcii chipul de ceara mi-a vorbit ascuns. Printre soapte i-am raspuns ferm cu ochii de gheaţa albă că nu mă interesează.Poveştile astea mă fac să-mi pierd timpul şi, prin urmare, ar sta mult mai bine la coşul de gunoi. Frunzele verzi, mirosul verii seara şi pensulele tocite mi-au fost întotdeauna cei mai intimi, fideli şi vechi prieteni.Vă spun încă prieteneşte că nu are rost să încercaţi să-mi abateţi atenţia cu scenografii diluate, nu vă veţi alege decât cu migrene serioase.
Şi după aceste cuvinte amicii de treflă se risipiră plictisiţi în ceaţă.

A Tale that Wasn't Right

Prin cerul meu spart pleaca picuri reci de ploaie gonind, fara sens, catre alt veac, iar primavara aceasta care parca nu se mai termina si pe care nimeni nu o poate opri niciodata din drumul pe care o apuca, imi ninge in tomuri ale caror litere negre devin din ce in ce mai incurcate si mai goale de intelesuri.

Am ascultat aproape toată noaptea ploaia batand în geam

Captivi în aroganţa unora?
Toti mutantii cu vicii de fabricatie fizice, mecanice, affective, emotionalale intelectuale etc, erau aruncaţi pe o planetă numită Pământ, aici erau ţinuţi sub observaţie şi din când în când monitorizaţi.
...Care mai muriseră, care cum şi-n ce fel se produsese atrocitatea, iar cu ce se putea se clasa la secţiunea producţii cinematografice şi se comercfializau.


El, inteligent, magnetic, cu multe scăpări emotionale îndeplinea sarcinile legate se soft-futing din sectorul A al capitalei, ea aparent banală, deosebit de capabilă, magnetică stabilă din toate punctele, marginalizată de la toate titlurile de către şefii administraţiilor parcurse în procesul de formare de până la 28 de ani, se inserase cu inteligenţă în sistem şi reuşise să umilească majoritatea licenţiaţilor "de frunte", să câştige prietenia câtorva persoane de diferite vârste posesoare de caracteristici asemănătoare în fişa datelor si simpatia câtorva altora care ştiau să aprecieze calităţile indiferent din care "tabără" făcea parte posesorul.
Intâlnire,evident virtuală, din considerentele politicii economiei de timp a momârlanilor;
|În mod incontestabil, ea era noua lui misiune pentru urmatorul interval.

....incepută ca o sarcina de serviciu...

Mi-am scuturat în grabă haina de ploaie, ochelarii şi cateva plete.
Cuvintele par să-şi piardă înţelesul, uneori, în raporturile cu "semenii", de aceea tindem a ne refugia în noi înşine o vreme.
- continuarea în episodul următor

Hand On Your Heart

http://www.youtube.com/watch?v=e5fzjPDQ1zE&NR=1

care e cheia suspendării în labirint

paşi uzi călcând apăsat pe straturi suprapuse de ploaie ce spălau asfaltul, mă duceau cu gândul în multe părţi fără răspunsuri şi în altele unde răspunsurile nu mă mulţumeau deşi se dovedeau a fi adevărate. Cum ar fi, încercând cheile, acestea să păstreze neputincioase labirintul posibilităţilor pe care le probez...test, test..test

româneşte

http://www.youtube.com/watch?v=mhtzak6T6KI

1."The neo-mokeys kingdom"- any similarity whit the reals personages it, s not accidentaly

2."Mr C and the fantastic stupidity"- somme people believes cause to make money it must make the fantastic compromises

3."The jungle"- any similarity whit the reals personages it,s not accidentally

“casatoritii “cu societatea

“casatoritii “cu societatea

-dialoguri în trei -I
....................................................................................................
Reli- uneori, rar... dar ma regăsesc în mine, şi mă pierd în risipa celorlalţi
Miki- ce trist este ca tb sa ne adaptăm şi la risipa celorlalti pt a supravieţui...
Reli- patrund în sufletele calde , ingrijite si curate precum o casa sau o gradina cultivata pentru că de ale lor si-au batut joc sau le-au lăsat în nelucrare şi au făcut păienjeni şi au devenit neprimitoare chiar şi pentru propriile himere

Tomşa - unde este forma şi unde este fondul acum?

Reli- cred ca suntem in punctul in care proportia de Fond a lui Maiorescu incepe sa-si impuna puctul de vedere asupra Formei sau toate sunt după regula globuleţului , o coajă fragilă şi pok...
, drama adaptarii pe grade de combinatie

Mr. Găgăuţă este un personaj neo caragialesc al timpurilor noastre care a batut greu din coate sa ajunga demnitar, care habar are de unde şi cum i se umple taşca cu bani şi, odata ajuns iti marcheaza teritoriul din cand in cand ca sa dea impresia ca lucreaza cu afirmaţii şi mâzgălituri găgăuţe , evident, pe lucrari, în urma lecturării cărora, vrândnevrând, formaţia profesională a unora, mai fraieri* evident, suferă grimase greu de reparat la medic sau la cosmetician.

dimineaţă devreme... soare orbitor, oameni nelinistiţi de aşteptarea tramvaiului, în drum spre serviciu, care desigur respectă şi el, nu atât din spirit de economie cât poate de solidaritate, regulile temporarei crize ce ne strabate timpurile, printre căţei sau căţei printre oameni, nu mai contează... maidanezi nepieptănaţi, împuţiţi cu labe rupte atârnând şi contribuind cu schelălăiturile lor şi cu lătrături la vacarmul isteric ce ne insoţeşte în mod rutinar tout les jours parca anume pentru a ne introduce în atmosfera chinuitoare de aşteptări a fiecărei zile. Spun aşteptări pntru că deşi motoraşele noastre cerebrale se învârt haotic în gol rezolvând probleme, găsind soluţii, agitând idei, rezolvarea, în sine, soseşte sau e de presus, în urma unor aşteptări.
Ajunşi la serviciu, reîncep , pe aceleaşi tonalităţi, eternele tânguiri legate de lipsa banilor, noi evident, aflându-ne, anume, aici pentru a parcurge supliciile lipsurilor doar dintr-o uitare de sine, prelungită, la un fel de sinistru fitness al nervilor...
Dar nu-i nimic, trăiască telefonul şi messengerul, după ce ne-am aranjat, printr-o înfrigurată şi de-a dreptul stresantă luptă pentru relaxare, presupuse întâlniri de peste seară, mă trezesc că mă inoportunează Găozica... prietena de la fostul serviciu a cărei activitate esenţială pentru care evident era plătită cu acelaşi tip de bani pe care îi primim cu toţii pentru munca noastră, unde se pare că din nou termenul munca* a comportat mutaţii dacă luăm în calcul asidua activitate de observare urmată de complicatul proces al ciripirii, pentru care nu îţi imaginezi că se primesc bonusuri, în fine găozică care imi ţinea agenda vieţii personale, care mi-a suflat indemnizaţia de merit, încă un bonus, pe motiv că eu aş avea prieten, fapt confirmat şi de către şefa mea te atunci:
- Ce Reli, ... ce frumoasă eşti, e clar că eşti îndrăgostită!

după care, eu însămi trec rapid şi lent prin mai multe momente de descumpănire întrebându-mă în ce domeniu de activitate m-am angajat, dacă nu cumva şi am vreun coşmar pe lângă că am mai aflat unele lucruri despre mine...

Găozica aflase unele noi date despre mine şi ţinea morţiş să mi le împartăşescă evident şi mie titulara...

off, măi găozică mai, mai...

spre seară soferul tramvaiului ne probează , în mod evident, printr-o abilă mînuire a legilor fizicii,(si , intre noi fie vorba, fara ca el sa intentioneze, implicit ale chimicii*, dacă luăm în calcul vânzoleala semenilor noştri mai puţin împrieteniţi cu demersurile de salubrizare) gradul de flexibilitate dobândit peste zi

100 de poeme ale iubirii

Motto: NIMIC NU ESTE MAI MARET DECAT CEEA CE-SI CREEAZA OAMENII, UNII ALTORA ATUNCI CAND IUBESC,…O INIMAGINABILA NOBLETE, O MARE FORTA DE LUPTA, O FRUMUSETE CELESTA IN TOT CEEA CE ACŢIONEAZĂ

100 de poeme ale iubirii

I
Mai mult decât alte primăveri
Mă nasc azi tânără şi crudă
Mă doare primăvara asta.
Cum dor vrejii tineri care
Străpung cu crudul lor frunza
De toamnă trecută prin iarnă.
Am tras perdeaua
Pe sub altar de stănci
Am aplecat petale de flori de măr crescând.

Ce frumos şedeam alături
Muguri albi privind celest
Cum işi întorceau surd verbul
Spre neantul ce-am cules.

Tu ai prins în mâna ta pomul galben
Şi cu ea m-ai oprit pe banca roz
Să privesc primăvara.

În seara apăsată am zdrenţuit lumina
Şi furioasă,
în mii de cioburi sparte
Tăcuta ta oglindă
Mi-a răspuns pe buza de noroc.

Te-am blestemat iubire
În ciudă pe-al meu foc
Te-am alungat,-Hai, pleacă!
Şi, dechizând fereastra,
Furtuni de nori scăldând.

II
M-am detaşat de toate
Gunoaie, păsări, scrum,însă
Mă dor aripe moarte
Şi umbra ta de fum.

Mi-e ciudă că scriu versuri
E vina ta, eu nu am vrut să scriu.
Aş vrea să nu mai sun
Dar tu ai plămădit în mine
Ofrande pentru scrum.
...Şi îmi răspunzi hohotind
Prin vremuri.

Vreau să privesc spre soare şi iarăşi să zâmbesc
Desigur numai Timpul pe toate le-a uitat
Pe mine alergândă
Pe tine cumpătat.

Ridică-mă din lacrimi
Dă-mi colţi de rinocer
Să sparg cu ei tăcerea
Ce s-a ţesut în cer
Să nu tihnească zeii
Pe clopote de ceaţă
Să pierd indiferenţa lor.


III
De zeu

Luceferi şi luciferi îmi băntuiră calea
Doar ca să ajung să simt al simplităţii gust.

Căci fără de iubire am să-mi continui calea
Ea-i numai pentru zeii vreunui veac apus.
A fost rehărăzită şi pentru noi. S-a dus…
Căci noi am uitat veacul.

As vrea sa fiu iar inger
În torţe să răsar
Sa rup altar de iţe
Să nu greşesc cu gândul
Să cuget în iubire
Să mă topesc în foc.
Să ma trezesc de tine
Sa nu te mai cunosc.
Să te întreb mirată...
IV
Cuminte urmez alături
Un vesel drum în vis
E verde.
Gama sol a împietrit pe Do
........................................
Nu ai stiut să-mi spui
Că dincolo de uşă-i
O palmă grea căzând.
În visul meu haotic
M-am rătăcit pe cer,
Şi am văzut în pripă
Un june prim de pică
şi-o damă de caro.


XXX
Frânturi printre clipe de rutină
- Te vad! :P
- cum te mai simti, mama?
- iar ma vezi:P, bine
- ma bucur! :)
- floare electronica
- stii iubitule, cred ca a conversa cu cei dragi e o terapie asemanatoare cu reculegerea in perioadele de concentrare
- vrei sa iesim sambata cum am fost atunci la bere? am fost invitat
- sigur, cred ca vreau, chiar simteam nevoia unei iesiri, chiar si la iarba verde…
- bine, dar mai intai sa ajungem unde am fost invitati
- ok
………pauza
- MA ENERVEAZA CALCULATORUL ASTA
- de ce? :-S
- NU MAI DESCHIDE NICI UN FISIER WORD (exasperare: X-(
- lasa-l usor, mama! ;)
- pai imi trebuie
- m-a innebunit cu eroare asta galbena! tre sa scriu, cum fac, cataliiinuuuutttt(:
- pai nu stiu eroarea, de ce nu scrii in altceva?.. Wordpad?
...........pauză
- îţi trimit un film tare rau
- sorry?
- look mail:)) mor inca de ras
- o sa ma uit...dar ca sa fie amuzant, poate e mai bine sa il ascult maine dimineata ….inainte de orice legat de job
…..pauză
- ar you sleeping?
- pana sa dai BUZZ
- scuză-mă…
- zi cu ce te ajut :P
- excuse me if I waked you up!* ce e?
- nothing, thanks:P
- zi ce e! daca tot ai dat BUZZ
- ma culc, mi-e somn
- te pupic! ;)
- am terminat o parte din treaba si voiam sa iti iau la revedere, and say you sleep well
- te imbratisez fierbinte si te pup ducklce!