Out of Nothing At All

Paiate colorate, tocuri grabite cu iz de sex pe ecouri de holuri, cateva ultime retusuri in graba in oglina toaletei, fragmente de coafuri rosii cadre ale stie carei scene provinciale in inima unei metropole, oglinzi paralele in timp reflectand in perspective staruri ale nu stiu carui porno show din lapidara derulare a vietii cotidiene...

Care ar fi diferenţa atunci cand?

M-am asezat la masa tacerii
Si dintr-un joc neinteles de ganduri
Te-am castigat pe tine, intr-un vartej de intamplari bogate
Pe care le-am aranjat frumos ca pentru musafiri in vaza.
Dintre cararile verii am ales-o pe cea cu iarba cafenie si greieri de seara
Cu umbre repezi de copaci albastri
La capatul careia umblau adevarate
Toate grabitele mele povesti intamplate
Si nemăturate peste care sa se astearna ordinea linistita a privirilor tale
Si intr-un joc negandit de cuvinte sa se inteleaga
Ceva ca dintr-o carte.
Undeva printe amintirile apusului, rosu la orizont, norii sa raspunda stins in amurg despre diviziunile convingatoare ale cine stie carui compus din Tabelul lui Mendeleev.

ce fel de reactie chimica este invidia?

Unde se produce?Sa fie vorba despre o combinatie optima de prostie, lipsa de informare si rautate? Ne intereseaza evectele ei? Evident e ceva benefic si pozitiv..Evident intr-o anumita masura, care, evident, se gaseste mai mult in teorie, in realitate aceasta masura fiind depasita de mult.Ne afecteaza?...oho, total inofensiva. Cum poate fi neutralizata? cu linguseli? cu formol.

Din valurile verii a aparut el

Ca o picatura de mare incalzita de soare s-a revarsat cu zambeet cu tot in fragmentul care mai ramasese din ziua mea de august. Nu erau salcami, nici firul ierbii, nici cantece de randunici, nici tarait de greieri.

Nu am sa inteleg niciodata

Nu am sa inteleg niciodata cum s-a intors dintr-o data lumea cu fundul in sus si falsul a inlocuit adevarul schimband astfel intelesul tuturor lucrurilor... neregulile,regulile, ilogicul, logicul,carcasa, continutul, aparenta, realitatea,trufia, modestiei,viciul, virtutii, moralul, imoralul, abuzul, protectiei.
Si totusi o constanta ramane, anume: De ce bun este acela care nu plateste cu aceeasi moneda, care nu ataca pe nepregatite si care rezista intotdeauna la ofensive pt a le proba acestora neincrederea chiar dc este epuizat si simte ca cedeaza, care nu e agresiv?Oare pana cand? A devenit asa de fragila si ea...
Probabil, la un moment dat sfantul care era de garda la poarta dintre iad si rai a cedat unei epuizari. De ce?Erau atat de clare, de dureros de exacte notiunile incat, plictisite de succes, de totul la discretie legile chimiei guvernatoarele creativitatii si stapanele universului, au provocat intr-un joc necunoscut pe cele ale fizicii si ale matematicii colorandu-le pestrit precum niste ciupercute otravitoare? Oare e o nostalgie?Oare ni se pare ca ne doare? Cine face ordine in frustrari acum?Cream o noua parghie?Un monstru? Ce poate iesi din agresivitate si isterie?Dar din epuizare?Cat de invizibile, de subantelese, de monocrome, de linistitoare vor deveni celelalte?