Alegorii, evident.

Cand inserarea se coboara lin peste zbuciumul zilelor lasand un abur rece sa pluteasca in noi...cand luam 3 cioburi din spargerile surde si le aruncam peste cap pentru a scoate din context conturarea puzzelului din coarnele caprei vecinului...cand facem si desfacem frenetici treburile interminabile condimentate cu sargul personalitatii indispensabile...Doamne, cum ne mai provocam niste sperieciuri trezindu-ne temporar pe margini de prapastii, doar pentru a relua procesiunea imbecila de mai devreme!...la nesfarsit.