Tu, iubirea mea

Am ramas goi,
Adam si eva,
Numai noi,
Printre ruine
…

Bacteriile

ne inconjoara
Sunt mancacioase,
Au forme si dimensiuni impresionante
De la invizibil la umanoid
Unele sunt incredibil de asemăntoare
cu unii dintre noi.
Asa ca aveti grija fetelor
Si baietilor
de cine va indragostiti…
Helooou…? Este vreun om pe-aici?

Ne este teama de la Dumnezeu

mi-a fost teama sa ridic privirea...
intr-acolo ceata acoperea taciunii mocnind ai unui rug trecut…
si bine am facut.

innozi pasul catre cetate cu nade
mestesugite din inaltari…

…desi calcam apasat în dimineață,
pe cararea intinsa de iarba maruntă
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi…

teama este buna cand mergi pe carari intinse
de iarba marunta
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi,
cu nade
mestesugite din inaltari...

Prizonierii dilemei

Totul incepe mai mult sau mai putin… retoric. Anumite vorbe se repetă, schimbi decorul, vorbele se repeată...vorbele care se repetă sunt inestetice şi murdaresc. Ne deranjeaza, însă nu putem să le oprim, aparţin unei voci care are butonul pentru următoarea noastră sorbitură. Cine este Vocea ? Este acea personalitate izbitoare, din ziua de azi, careia i se cuvine totul, care polueaza cel putin vizual prin epatarea fragranta cu care isi etaleaza subminarea celor, care oricum sunt in subordine, … subordonati, gratie plafoanelor joase ce ni se impun, plan diabolic ce ne transforma intr-o specie de bonsai, asta, daca se intampla, sa nu ucida. Vocea sunt niste indivizi fara caracter!ce trist spectacol… care au toata atentia concentrata la propria pozitie, care oricum ramane aceeasi indiferent de abuzurile si greselile pe care le comit, pentru care injunghie pe la spate orice li se pare amenintator pentru alterarea invelisului tipator, au chiar o casta a lor, meschini si zgarciti, sunt mincinosi, au vorbe inselatoare, sunt ofensivi, se hranesc spiritual cu jigniri, se ascund cand le licare dramul de luciditate..care isi cumpără titluri, cu care se consoleaza, pentru ca, Vocea este victima conflictului de interes al banului, care leaga lantul celor ce consuma moneda de schimb produsă de altii.
Vocea arata fara sfiala ca nu îi place munca sa, dar afirma marinimos la intalniri discrete, unde vor sa impresioneze prin succesul social, ca le place banul …pe care il recolteaza din productia celor pe care ii desconsidera, din simplul motiv ca este lucrul pe care il fac cel mai bine si cu toata sinceritatea, care au cumparat, astfel, adevarul, nici nu ma mai intreb cat le mai ramane sa si-l aroge fara acoperire…
…care iti polueaza auzul cu barfe, atunci cand doreste sa se alinte, printre subordonati,.. asta ca sa arate ca e apropiat… fata de care te simti obligat sa te hlizesti magulitor, pentru ca tacerea ta sa nu faca nota discordanta alaturi de cele ale colegilor tai de suferinta, asta inseamna ca te-ai integrat in sistemul castei sale construit cu truda…asta inseamna ca nu esti dusman, ca te guduri recunoscator resturilor pe care se indura sa ti le arunce …

Altadata, aşa cum reiese din scrieri, stapânul sorbiturii era un om marinimos, care impartea si toata lumea era multumita. Fiecare autor al sorbiturii gravita in jurul a ceea ce se pricepea mai bine sa faca si asta ii multumea pe toti deopotriva. Acum, toti autorii sorbiturii, vrand sau nu, tind sa devina Vocea care e un personaj caruia recolta nu ii mai ajunge, nici nu-l vezi, nu are o identitate, ci de cele mai multe ori, o mie de feţe, in reprezentarea aceleiati entitati fară o forma, fară un conţinut…?...!

Ai zice ca este tiparul din care nu se iese, dar nu este asa… acesta este cel mai nefericit, dar care, parka, si-a castigat statutul de regula in lumea multimilor..

Cum sa faci sa nu te imbecilizezi intr-un atare context?...

Irecuperabilă

Data: Nov 12, 2009
Pe fundalul de toamnă medievală cu ploi şiroind printre dimineti cu ceaţă, cu felinare de polei in nopti grabite spre casa, cu ironiile domestice de peste zi, cu iz de cadru abandonat la filmari, cu evaluatori voluntari si inopinati anume broditi pe nervurile vremii, cu zambetele ratacite in goana terestra, cu zbaterile noastre maiastre, ale tuturor deopotriva,… ma arunc din 3dimensiuni…si cumpar ziare si doua sticle de apa. Aburul poveştii cu aroma de iarna imi anesteziaza mirosul, ma zgribulesc in gulerul hainei, dar pasesc grabit si nesigur mai incolo; pentru cateva clipe parka te vad, pe tine oglindind ca prin vraja de legenda cu dragoni neadevarati, fredonand un rasfrant portativ de convingeri despre atomice suite de plusuri si minusuri …