am desenat o poarta

perete opac intr-o parte, alee, copaci ordonati, cateva poteci subtiri serpuite ce nu duc nicaieri, perete in fata,plafon indigo, perete oblic, perete in spate... sunt intr-o cutie. Vorbesc, gresesc,inaintez, ma pierd...urc trepte, cobor, intr-o zi am desenat o fereastra de vara cu ramuri infrunzite si orizonturi colorate,au intrat pasari si au ciripit, in alta am desenat o usa albastra cu geam galben si am ajuns aproape de cantecul greierilor, am deschis si cateva ferestre spre iarna, spre ploaie, cu flori...cand intru in alte cutii personajele de acolo sunt negative, mint, se ascund, amagesc, ataca, se comporta bestial. Habar nu am cum am ajuns aici pentru ca timpul meu se deruleaza in ordinea stabilita de mine intr-un spatiu cald, firesc, normal si viu.

Eu sunt vara

Cu parul in vant pe campuri cu flori,
calcand peste iarba verde, calda
si rece de ploaie nesteptata de vara,
cu calcaie prin ochiuri de apa de izvor
salbatic, cu pielea arsa de vant si praf
cu tine prin ganduri, prin nari de cal
in goana,cu cer albastru peste campii
galbene cu maci violenti,eu sunt vara,
si-as vrea sa urli cand am sa-ti cos
vara asta prin piele, prin carne, prin suflet
sa uiti ca ai hulit
-asa cum am citit in povestile biblice-
ca si cand nu vei fi stiut niciodata.