Am avut o zi frumoasa

Am avut o zi frumoasa cand soarele a rasucit o pirueta pe un picior si oamenii si-au amintit sa zambeasca si au cules trei stele inghetate de zapada pentru zile triste, in timp ce noaptea isi risipea in fasii ultimele farmece, cand am intocmit o noua pagina in agenda, cand nu am uitat sa scriu un document ce-ti trebuia, cand am citit doua randuri scrise caligrafic si somnoros din foaia impaturita in buzunar, iar din guler inca-mi mai ieseau aburii unei felii de paine prajita in bucataria ta, cand traversand 3 strazi in zigzag mi-am auzit pasii pocnind in desfasurarea diminetii, cand apoi la un ceai am schimbat doua vorbe cu intrebarile unei necunoscute prietenoase, cand am uitat ca firul de izvor s-a intalnit cu un bolovan de noroi pe care a trebuit sa-l biruiasca in cele din urma cu mari sfortari, ca uitasem sa plec dintr-un loc cu personaje urate, ca unii se supara cand razi, cand nu ii lingusesti, cand nu vor sa ierte si unele cereri refuzate si diverse bunavointe nesolicitate si unele interogatorii discrete din conversatiile unor prieteni…

daca umbra se face lumina

daca intri ...o umbra... in incaperea cu copii carliontati in picioruse, care mai de care mai cocotati pe cubulete, tristi pentru ca mamicile lor sunt la serviciu pentru urmatoarele ore destul de tarzii, gangavind, tragandu-si nasucurile sau plangand tacut, cu mii de ochisori se indreapta stralucitori si calzi catre usa intredeschisa urmand sa te invaluie cu tandreturi timide, intrebatoare si muulte, cersindu-si fiecare portiile de alinturi pentru tristeturile diminetii lor, inseamna ca atunci neputinta ta a devenit lumina lor si pentru o clipa sau mai multe, viata a respirat in mii de chipuri pe obrajori de copil.

Sentimente la puterea radical din " n-spe"

Te iubesc, nu te iubesc... desprindem, ca de petale, in jocul grotesc al "darii de bine"... sentimente. Uite asa: ignoram sila,ne lipsim de resurse gratuite, pentru ca fortam cand nu pricepem cultivam indoirile,dar inactiunea - oare de ce deschideti atat de multe pe persoana si unde se duc? Si iata, unde suntem, ajungem... astfel.

Procesiunea de exorcizare versus indracire

Cand, intr-o comunitate mai restransa,se desfasoara cu rupere de orgolii procesiunea de realiniere, din fluctuatii, la portativ se ajunge sa se prefere coordonata indracirii - preferandu-se deviatii de percepere a binelui si a raului, ignorandu-se estomparea diferentei dintre frumos si urat,admitand alteratii ale imaginii frumosului si transmutatii in laturile corectului.

in doi

Unul:- Off.
Doi:- poate mai gasesti un prieten...
Unu:- nu gasim intrebarile?
Doi:- geografia, geometria, toate merg in cheia do.
Unu:- nu-mi place matematica, dar reduc oamenii la numitorul comun.
Doi:- Or sa rasara pe langa rau pietre albe.
Umbra:- Ce avem?
Gandul:- Avem plafoane.
Doi:- Cea mai mare realizare pe acesta lume este sa reusesti sa te bucuri de rasaritul soarelui si de apusul sau, iar, uneori, de luminile stelelor...

Bantuie moartea

Neagra, lasciva-n miscarile coasei privirilor cu scaparari viclene intoarce intelesurile frazelor, chiar nerostite,spre plaiuri cu multe noduri pana la sufocare, in rotocoale interminabile de tinut de respiratie ca-ntr-un cosmar de neimaginat...sunt vremuri cand bantuirea ei devine epatanta.
Al treilea gardian al inimii cedand tentatiei lesinului in alba ceata de necuprins a mortii ce roteste fuioare de respiratii in sferturi, la cotituri de cadre neincetat de negre...deschide cortina spectacolului sau in apogeu..
Daca am sti ca dincolo de orice cortine este iar...

noi, oamenii, bestiile si creatia!

cati oferim din firul vietii individuale celor care au nevoie, constient sau nu...cati se sting la varsta la care ar trebui sa inceapa sa traiasca, la care altii o iau de la capat sau la care unii considera ca e mai intelept sa-si abandoneze prietenii.. cat de arid ar fi fost peisajul fara creatia acestora sau ce gust ar avea totul sub steagul individualismului exacerbat impus poate de alte vremuri cu denumiri ciudate ... ?..raspunsurile si celelate jumatati de intrebari sunt in noi, ne ramane doar sa le cautam... sau...ne uitam in oglinda... toti suntem aproape la fel... cu unele alternante sau variatii...
viata e o jungla populata de o majoritate covarsitoare de bestii, din ghearele carora ne salveaza numai creatia, zeii sau oamenii, in care alegem la ce modele personale sau profesionale sa ne raportam in drumul sinelui fiecaruia dintre noi, fie ca sunt notorii sau nu, oameni cu bune si cu rele, ingeri sau demoni, fie ca traversam vremuri cel putin ciudate, sub diverse denumiri, cand suntem nevoiti sa facem ce ni se cere cu moarte la tampla...inversand valori, creind poate dezastre..ce ne depasesc sau nu puterea de a face...
O valoare o recunostem cand trezeste si/sau misca ceva in noi. Cautarile mai bune sau mai neputincioase ale fiecaruia dintre noi, ale unora si altora de a ne intelege pe noi sau pe altii ne inscriu in aceeasi arie a incercarilor personale de a ne defini sensul existentei pe care il constientizam sau nu...vorbele pot fi grele sau usoare, usor sau greu de spus ... cati dintre noi pot crede si spune in clipa mortii: Am facut tot ce a depins de mine sa pot pentru noi?...pentru un noi mai bine...

Un anotimp al nopții

Scrisoarea I
Iubirea mea?
Zâne prin vis
deschid o carare
din valuri zbuciumate,
insemnele scriu…
O calauza tresare
prin intuneric ce
Adie-n asteptare de orizonturi
pe altare crepusculare.
Scrisoarea II
O candelă de ceară,
în anotimpul nopții,
Imbratisază verde
în catifeaua ierbii,
Un abur cald de vară,
Contura chipul tău aievea
Ce prelungea alunecarea ferestrei
Țipator de rece,pe asfalt.
Scrisoarea III
Și-apoi, unde
Lungi stepe
suiera tacerea,
în anotimpul nopții,
Cobor si urc trei trepte
Din coardele durerii.
Scrisoarea IV
În rest, iubirea mea,
ca marea in furtună,
Intrebatoare ganduri, în brazde,
Întorc arcuri de strune vechi.
Scrisoarea V
Te-ntreb, dar uit răspunsul,
Sa nu-ti aud plecarea…
Doar galbene petale
Îmi retrăiesc apusuri,
Cobor și urc trei trepte,
în anotimpul nopții.
Cu foșnet de albastru
cu pasul jos de seara
stele în ploaie se astearna…
……………………………………………………..
Epilog
Tot urc și tot cobor din trepte
Cu drag,
pecetluiesc chemarea.
Tot urc și tot cobor din trepte
Cu dor,
Ca sa-ți alung chemarea.
Dar urc și tot cobor din trepte
Cu mirare,
Ca sa-ți cunosc chemarea…

da, a venit toamna...

Peisajul citadin cu alei gatite-n arama,cu pasi grabiti pe mozaicuri de frunze presate-n asfalt cu zile ploiase si cenusii, cu seri oranj in dovleci de basm, cu ceața rece, sinistră și eternă ca de la inceputurile lumii...nu are cum să nu-ti ridice din gulerul esarfei impletite de ațe, curiozitatea sprancenelor ingandurate cu situatiile prezenturilor... Deja stiutele sale personaje, isi tes panzele mai bine sau mai rascroit ale intrigilor: Regele de trefla sau dama de Verde,zanele,Imparatul rosu, eterna Pasarica in variatele sale exemplare, Insecta, Bazaila,Intrebarea,Bursucul, Pupaza, Cotofana, Intrebarea&Raspunsul, Sintagma si etc...ha ha, da! a venit si toamna.Iar tu mi-ai urat buna dimineata...

Nu

Ferestrele albastre se deschideau
In suierul toamnei cu suier.
Notam in jurnal inca un esec
nereusind sa separ timpul de ieri
de cel de azi cu o cadere de pleoapa.
..............................................
Noi uitasem jocul tacerii si vorbeam zgomotos printre soapte
Despre nimicurile lumii.
................................
Noi nu ne mai vorbeam
Gandurile noastre tipau isteric
Si in linistea noptii care nu ne mai apartinea
Lasam cantec de greieri sa izvorasca.

Noi ne vorbeam prin ochiul isteric al zilei

Noi ne vorbeam prin ochiul isteric al zilei,
Compus din umbre duhnind a păcate grele
aflate in treceri fantastice de la grotesc la murdar.

Din cand in cand sensul raspunsurilor ne era intrerupt
de ecourile perseverente..

Ambitioase aceste se personificau si
cadeau...
spargandu-se de cerul ferestrei de zid.

Ele credeau ca se metamorfozeaza,
poate.. chiar asa se intampla!

Cineva isi aprindea din cand in cand o tigara calda si
caldura ei ne crea anatomice nări.

Un astru de dimineață, Un astru de seară

Ca un mic soare care luminează intr-o gaura neagră
te aștept…
Ca un mic soare care luminează în noapte
Unde noaptea esti tu, iubitul meu
Care nu-mi raspunzi
Căutărilor
etern și distant ca întunericul
Sunt un mic soare care luminează intr-o gaura neagră
sau în noapte
printre lingăi ce se gudură
atunci când sunt în avantaj,
iar când ai o zi mai proastă
sar înhăitați la gâtul tău să te răpună…

ce de mai sunt…!
iubitule, și tu…
întuneric de cleștar străbați învecinările
ce mă cuprind
cu murmure sterse de incantatii tribale
sau țipete sfâșietor de înghețate
într-un tot de coșmar.

Frunze

Răspund obosit la
șoaptele revoltate ale frunzelor din ramuri…
strigă
ploaia cu tunete
în albastrul nopții
gândurile,
precum lanțuri imense, vechi rotocoale cuprinse-n lacate grele…

frunze… și sex morbid în orașe
prin camere râncede a morală ieftină.

frunze…
și trist realizezi
că nu mai este spectacolul vieții noastre
ci suntem actorii neînțelesurilor altor personaje

…departe…aproape imaginare.

Un print al iubirii

Un print al iubirii se intreaba …se lupta cu morile de vant, are un scop, Nu te dezamageste… Nu se lasa pana ce nu afla cine i-a distrus iubirea Un print al iubirii cauta raspunsuri si taie himere Un print al iubirii te protejeaza din umbra Asteapta… Sa vina din nou clipa iubirii Chiar fara speranta.

http://www.scribd.com/doc/34235375/Tu-Amintire-autor-Reli-Voicu

Un dor de seara

Te astept cu doua pahare de bere,
cu doua cești de cafea
pe un stergar în bucătărie,
pe langa cele doua de vin
decorate manual primite la o aniversare
pe care le stii
și cu dulceață de cireșe amare.

Tu, iubirea mea

Am ramas goi,
Adam si eva,
Numai noi,
Printre ruine
…

Bacteriile

ne inconjoara
Sunt mancacioase,
Au forme si dimensiuni impresionante
De la invizibil la umanoid
Unele sunt incredibil de asemăntoare
cu unii dintre noi.
Asa ca aveti grija fetelor
Si baietilor
de cine va indragostiti…
Helooou…? Este vreun om pe-aici?

Ne este teama de la Dumnezeu

mi-a fost teama sa ridic privirea...
intr-acolo ceata acoperea taciunii mocnind ai unui rug trecut…
si bine am facut.

innozi pasul catre cetate cu nade
mestesugite din inaltari…

…desi calcam apasat în dimineață,
pe cararea intinsa de iarba maruntă
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi…

teama este buna cand mergi pe carari intinse
de iarba marunta
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi,
cu nade
mestesugite din inaltari...

Prizonierii dilemei

Totul incepe mai mult sau mai putin… retoric. Anumite vorbe se repetă, schimbi decorul, vorbele se repeată...vorbele care se repetă sunt inestetice şi murdaresc. Ne deranjeaza, însă nu putem să le oprim, aparţin unei voci care are butonul pentru următoarea noastră sorbitură. Cine este Vocea ? Este acea personalitate izbitoare, din ziua de azi, careia i se cuvine totul, care polueaza cel putin vizual prin epatarea fragranta cu care isi etaleaza subminarea celor, care oricum sunt in subordine, … subordonati, gratie plafoanelor joase ce ni se impun, plan diabolic ce ne transforma intr-o specie de bonsai, asta, daca se intampla, sa nu ucida. Vocea sunt niste indivizi fara caracter!ce trist spectacol… care au toata atentia concentrata la propria pozitie, care oricum ramane aceeasi indiferent de abuzurile si greselile pe care le comit, pentru care injunghie pe la spate orice li se pare amenintator pentru alterarea invelisului tipator, au chiar o casta a lor, meschini si zgarciti, sunt mincinosi, au vorbe inselatoare, sunt ofensivi, se hranesc spiritual cu jigniri, se ascund cand le licare dramul de luciditate..care isi cumpără titluri, cu care se consoleaza, pentru ca, Vocea este victima conflictului de interes al banului, care leaga lantul celor ce consuma moneda de schimb produsă de altii.
Vocea arata fara sfiala ca nu îi place munca sa, dar afirma marinimos la intalniri discrete, unde vor sa impresioneze prin succesul social, ca le place banul …pe care il recolteaza din productia celor pe care ii desconsidera, din simplul motiv ca este lucrul pe care il fac cel mai bine si cu toata sinceritatea, care au cumparat, astfel, adevarul, nici nu ma mai intreb cat le mai ramane sa si-l aroge fara acoperire…
…care iti polueaza auzul cu barfe, atunci cand doreste sa se alinte, printre subordonati,.. asta ca sa arate ca e apropiat… fata de care te simti obligat sa te hlizesti magulitor, pentru ca tacerea ta sa nu faca nota discordanta alaturi de cele ale colegilor tai de suferinta, asta inseamna ca te-ai integrat in sistemul castei sale construit cu truda…asta inseamna ca nu esti dusman, ca te guduri recunoscator resturilor pe care se indura sa ti le arunce …

Altadata, aşa cum reiese din scrieri, stapânul sorbiturii era un om marinimos, care impartea si toata lumea era multumita. Fiecare autor al sorbiturii gravita in jurul a ceea ce se pricepea mai bine sa faca si asta ii multumea pe toti deopotriva. Acum, toti autorii sorbiturii, vrand sau nu, tind sa devina Vocea care e un personaj caruia recolta nu ii mai ajunge, nici nu-l vezi, nu are o identitate, ci de cele mai multe ori, o mie de feţe, in reprezentarea aceleiati entitati fară o forma, fară un conţinut…?...!

Ai zice ca este tiparul din care nu se iese, dar nu este asa… acesta este cel mai nefericit, dar care, parka, si-a castigat statutul de regula in lumea multimilor..

Cum sa faci sa nu te imbecilizezi intr-un atare context?...

Irecuperabilă

Data: Nov 12, 2009
Pe fundalul de toamnă medievală cu ploi şiroind printre dimineti cu ceaţă, cu felinare de polei in nopti grabite spre casa, cu ironiile domestice de peste zi, cu iz de cadru abandonat la filmari, cu evaluatori voluntari si inopinati anume broditi pe nervurile vremii, cu zambetele ratacite in goana terestra, cu zbaterile noastre maiastre, ale tuturor deopotriva,… ma arunc din 3dimensiuni…si cumpar ziare si doua sticle de apa. Aburul poveştii cu aroma de iarna imi anesteziaza mirosul, ma zgribulesc in gulerul hainei, dar pasesc grabit si nesigur mai incolo; pentru cateva clipe parka te vad, pe tine oglindind ca prin vraja de legenda cu dragoni neadevarati, fredonand un rasfrant portativ de convingeri despre atomice suite de plusuri si minusuri …

cernuta

Ninsa rece, deasa si rara in acelasi timp, haotica si compacta, cernuta faina.., fulguita rar si foarte rar, cu fulgi mari, cu bulgari, cu fulgi asa de firavi si de conturati ca aproape ca le distingi firele ondulate din structura lor inghetata, poetica…zapada defineste iarna si ne contureaza si pe noi, siluete efemere si contradictorii prin spatiul mult prea abstract pentru a ne apartine.