Un anotimp al nopții

Scrisoarea I
Iubirea mea?
Zâne prin vis
deschid o carare
din valuri zbuciumate,
insemnele scriu…
O calauza tresare
prin intuneric ce
Adie-n asteptare de orizonturi
pe altare crepusculare.
Scrisoarea II
O candelă de ceară,
în anotimpul nopții,
Imbratisază verde
în catifeaua ierbii,
Un abur cald de vară,
Contura chipul tău aievea
Ce prelungea alunecarea ferestrei
Țipator de rece,pe asfalt.
Scrisoarea III
Și-apoi, unde
Lungi stepe
suiera tacerea,
în anotimpul nopții,
Cobor si urc trei trepte
Din coardele durerii.
Scrisoarea IV
În rest, iubirea mea,
ca marea in furtună,
Intrebatoare ganduri, în brazde,
Întorc arcuri de strune vechi.
Scrisoarea V
Te-ntreb, dar uit răspunsul,
Sa nu-ti aud plecarea…
Doar galbene petale
Îmi retrăiesc apusuri,
Cobor și urc trei trepte,
în anotimpul nopții.
Cu foșnet de albastru
cu pasul jos de seara
stele în ploaie se astearna…
……………………………………………………..
Epilog
Tot urc și tot cobor din trepte
Cu drag,
pecetluiesc chemarea.
Tot urc și tot cobor din trepte
Cu dor,
Ca sa-ți alung chemarea.
Dar urc și tot cobor din trepte
Cu mirare,
Ca sa-ți cunosc chemarea…