Despre iubire

Am căutat iubirea, mi-am rănit inima cu frumusețe ascunsă, am iubit chiar când iubirea mea a coborat în iad și am rămas fidel atârnată de dulceața ei ce devenea sfâșietor de singură intre noi, sfasietor de descopusul doi. Am urcat si am coborat in iubire cu grija si chiar cu ochii inchisi protejand, daruind uneori dincolo de mine, mai mult din eu, m-a ridicat iubirea din zdrente, desi as fi preferat din scrum… Am urmat iubirea și dincolo de convențiile altora și am iubit iubire impartașită în doi, tot cu singura frica doar de Dumnezeu, dincolo de lumi, de fizica, de chimie și de matematica, aproape de poezie, in armonie cu bunul simt, cu sacrul&profanul, patima&cumintenia, cu religiile și cu buna-credinta.

La fereastra mea, primavara

mi-a ciripit in mii de feluri prin crengutele abia inmugurite de plop tanar mirosind a seve, ce te poarta cu gandul catre legendele altor timpuri cand numai ghioceii, gazele si razele de soare aveau ceva de spus...Si parfumul luminii din rasarituri se inalta tot mai boreal in fiecare dimineata de la fereastra camerei mele cu sperante, suspinuri, zambete si tristeti de mai.Si de Printesa din Debara ma desbrac, iau hainele cele primite sa pornesc spre lumea vuind a de toate de neuitat...