povestea unei carti nescrise

Au fost odata niste personaje, clar, cum nu au mai existat si cum nu s-au mai intalnit niciunde, care locuiau si se numeau Cetateni. Acestea isi traiau traiul tihnit in Cetatea civilizata vanzolind neplictisite de preocuparile zilnice, unde singurele eforturi cu ecou erau doar cele de inabusire a amintirilor proprii.Societatea functiona, comunicarea imbina miraculos verbalul si nonverbalul nefiind nevoie de dictionare pentru dialecte, unii,cam putini cei drept, cu greu ii puteai numara pana la 2, transmiteau, altii, ceilalti, preluau si raspundeau, mai rupeau cate o bucata din cate unul, altul daca raspunsul nu era intregit si doar absolut intamplator, cate unul capata o incordare neagra,dar asa era firesc si nimic neobisnuit. Prin urmare,asa era traiul pe acele meleaguri ale cetatii unde ...iti cumparai cetatenia si deveneai treptat cetateanul Cetatii pe masura ce dispareai evident...Distractia venea greu, dar se manifesta exploziv repetand scenariul partajului marital sau biblica rastignire. Dialogul: - Ha, ha, ha. - Da. ...nu crea indispozitia divergentelor deoarece o singura parere era permisa, celelalte dispareau magic. In unele zile existau tensiuni, dar care pareau ca se risipeau intre 1- 2 maraituri. Cu siguranta aceasta cetate cu fabuloasele sale personaje va ramane mult timp intre file si mai ales in cutume.