Nu

Ferestrele albastre se deschideau
In suierul toamnei cu suier.
Notam in jurnal inca un esec
nereusind sa separ timpul de ieri
de cel de azi cu o cadere de pleoapa.
..............................................
Noi uitasem jocul tacerii si vorbeam zgomotos printre soapte
Despre nimicurile lumii.
................................
Noi nu ne mai vorbeam
Gandurile noastre tipau isteric
Si in linistea noptii care nu ne mai apartinea
Lasam cantec de greieri sa izvorasca.

Noi ne vorbeam prin ochiul isteric al zilei

Noi ne vorbeam prin ochiul isteric al zilei,
Compus din umbre duhnind a păcate grele
aflate in treceri fantastice de la grotesc la murdar.

Din cand in cand sensul raspunsurilor ne era intrerupt
de ecourile perseverente..

Ambitioase aceste se personificau si
cadeau...
spargandu-se de cerul ferestrei de zid.

Ele credeau ca se metamorfozeaza,
poate.. chiar asa se intampla!

Cineva isi aprindea din cand in cand o tigara calda si
caldura ei ne crea anatomice nări.