povestea unei carti nescrise

Au fost odata niste personaje, clar, cum nu au mai existat si cum nu s-au mai intalnit niciunde, care locuiau si se numeau Cetateni. Acestea isi traiau traiul tihnit in Cetatea civilizata vanzolind neplictisite de preocuparile zilnice, unde singurele eforturi cu ecou erau doar cele de inabusire a amintirilor proprii.Societatea functiona, comunicarea imbina miraculos verbalul si nonverbalul nefiind nevoie de dictionare pentru dialecte, unii,cam putini cei drept, cu greu ii puteai numara pana la 2, transmiteau, altii, ceilalti, preluau si raspundeau, mai rupeau cate o bucata din cate unul, altul daca raspunsul nu era intregit si doar absolut intamplator, cate unul capata o incordare neagra,dar asa era firesc si nimic neobisnuit. Prin urmare,asa era traiul pe acele meleaguri ale cetatii unde ...iti cumparai cetatenia si deveneai treptat cetateanul Cetatii pe masura ce dispareai evident...Distractia venea greu, dar se manifesta exploziv repetand scenariul partajului marital sau biblica rastignire. Dialogul: - Ha, ha, ha. - Da. ...nu crea indispozitia divergentelor deoarece o singura parere era permisa, celelalte dispareau magic. In unele zile existau tensiuni, dar care pareau ca se risipeau intre 1- 2 maraituri. Cu siguranta aceasta cetate cu fabuloasele sale personaje va ramane mult timp intre file si mai ales in cutume.

Stand up ironia

Incepi sa auzi tacerea, este bine, toate alomerarile cu eticheta trebuie au reusit sa intre in sertarul fara importanta.Ai putea deschide o carte, un ghid istoric, un roman, dar ce poate fi nou, iar dc ceva este, timpul iti arata ca memorarea lor te aduce la sertarul fara importanta. Stai de vorba cu tacerea, tu intrebi, ea raspunde si invers. - Comunicarea eficienta presupune transmiterea UNUI MESAJ CLAR si receptarea CORECTA A ACESTUIA.Receptarea presupune intelegerea mesajului asa cum a fost transmis din perspectiva celui ce l-a formulat ,dar si asimilarea sa, cu pastrarea sau intercorelarea parerii proprii asupra acestuia.Nu intotdeauna receptorul e pregatit sa preia un masaj, neavand canalul deschis pentru receptare, poate fiind in cursul unei asimilari anterioare, precum nici comunicatorul nu poate avea uneori ceva de transmis atunci cand canalul receptarii e deschis.Uneori obsacolele unei comunicari eficiente sunt slaba experienta de cunoastere a realitatilor infatisate. - Frumusetea autentica este cea care vine din caracter si noblete, dar greu de pastrat intr-un secol in care inselaciunea, crima si marsavia sunt virtuti. La un moment dat influenta mediului isi pune aprenta buboasa peste tot intr-un termen determinat, dar nu definitiv. - Unde comunicare nu e nimic nu e.

A venit iar toamna..

insa e toamna demult in sufletul meu,,, oare toamna de frunze ruginii?, oare de melancolie?, oare de atata poezie ce ne inconjoara,,, un lucru e cert, ai aparut tu si inima mea mea a plecat in tarile calde la tine, pentru ca in tarile calde inima e bine si chiar daca sunt seri sau zile surprinzator de reci, nu e ca aici...Unde e iubirea acolo toate relele sunt antibiotice.Unde e iubirea se naste un nou univers. Unde este iubirea numai Dumnezeu stie ce putere face sa se nasca un continent...Pe aici a venit toamna din nou in vizita ca in fiecare an, capricioasa cu garderoba scumpa, cu ceatza romantica in diminetzi grele, dulci si amare ca fructele sale poate si in nopti feerice cu felinare de oras sau de stele, cu ploi reci ce-ti curg pe grumaji si-ti spala fatza imputzita de realitate...E toamna, iar,, capricioasa ca pe aici.

Moliere se intoarce

dintr-o misiune speciala din Iad si constata ca in lunga sa incursiune, timpul se duce si se-ntoarce pe acceasi bucla a greselilor triste…noi si proxenetismul familiilor noastre ce perpetuam o incovoiere in moravuri anciene a persoanei noastre...,,fisurand fix prin asfaltul Sodomei si Gomorei prototipul ce inlocuie modelul de pana acum al basmelor noastre clasice. Iar replica fostelor Ilene Cosanzene de acum e < Bun venit pe taramul tristetii a carui regina sunt, drag soldat al luptelor de sub fustele muierii,stimat pezevenghi al vremurilor ciunge si tie, , si tie si tie, mai draga, furiciosule…>

Pagini de istorie

In copilarie, vara sau toamna tarziu, lunca raului mirosea a pietris spalat repede de valurile mici si grabite, a ierburi coapte de soarele amiezii si a vietuitoarele tufisurilor verzi. Uneori ne racoream picioarele in apa galbena de la nisip si gaseam cu degetele, mici izvoare suind repede catre soare…. Din copilarie parintii nostri ne-au aratat cu intelepciune cum sa ne ajutam la nevoie si sa ne sprijinim reciproc renuntand chiar la sine cand e in nevoie celalalt, cu incredere.Aceasta lume si regulile ei nescrise de urmasii lui Barabas i-au si ne-au facut deopotriva sa ne pierdem uneori sensul , poate am fost luati de valul ei, de rautate, insa undeva straluceste mereu, fara sa stim, responsabilitatea fata de aceasta viata frumoasa. In fond ,dincolo de multe detalii urate, pe Pamant oglindim adesea nedreptatea faptelor celor ce ne asupresc si ne fac viata grea din sadism si satanism convins si nu pentru ca nu ar avea cu ce sa traiasca si am avut intotdeauna increderea ca in intunericul mintii lor se va aprinde luminita rusinii de faptele lor. Aceasta face ca simplitatea pe care o acceptam ca stil de viata sa ne faca foarte frumosi, invidiati si vanati cu inconstientza.

Grotescul nu paraseste nici secolului 21

Inca zmeul papa merele coapte din gradina imparatului in fiecare an, Inca viata privata este publica in mod automat prin nesimtirea abuzului in serviciu, Inca exista sclavie, Inca octogenari pipaie fete, Inca exista MUNCA FORTATA PRIN TEMBELISMUL CELOR CE NU LE AJUNGE Inca EXPLOATAREA, Inca mi se ridica cate un etaj la casa din ceruri cu fiecare an, Inca mi se coboara un etaj la casa din Iad, Inca nu mi se permite ordinea pe Pamant, Inca avem mintea setata sa auda numai prostii, Inca ni se omoara copiii, Inca ni se nasc tristeti… Inca Praslea cel Voinic e sub bocancul septagenarului ce nu s-a saturat sa-i hartzuiasca aleasa...

De va fi sa mor

De va fi sa mor De va fi sa mor in chip nedrept, Calaule, vei cobori in iad sa cauti Eul meu, fara sa vrei, caci Soarta celui care pleaca atarna greu de gatul celui ce i-o ia, oricum. Tot mai triste vorbe ma-nconjor Si disperarea face cerc in juru-ne Sunt suflete ce pier usor la adierea ghearei lacomiei. Ca un Prometeu mancat De viu, se asterne noaptea peste tot. De va fi sa mor in chip nedrept, Calaule, vei cobori in iad sa cauti Eul meu, fara sa vrei, caci Fara ca sa stii, aceasta este legea firii si a vietii din Mereu.