Noi ne vorbeam prin ochiul isteric al zilei,
Compus din umbre duhnind a păcate grele
aflate in treceri fantastice de la grotesc la murdar.
Din cand in cand sensul raspunsurilor ne era intrerupt
de ecourile perseverente..
Ambitioase aceste se personificau si
cadeau...
spargandu-se de cerul ferestrei de zid.
Ele credeau ca se metamorfozeaza,
poate.. chiar asa se intampla!
Cineva isi aprindea din cand in cand o tigara calda si
caldura ei ne crea anatomice nări.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu