M-am asezat la masa tacerii
Si dintr-un joc neinteles de ganduri
Te-am castigat pe tine, intr-un vartej de intamplari bogate
Pe care le-am aranjat frumos ca pentru musafiri in vaza.
Dintre cararile verii am ales-o pe cea cu iarba cafenie si greieri de seara
Cu umbre repezi de copaci albastri
La capatul careia umblau adevarate
Toate grabitele mele povesti intamplate
Si nemăturate peste care sa se astearna ordinea linistita a privirilor tale
Si intr-un joc negandit de cuvinte sa se inteleaga
Ceva ca dintr-o carte.
Undeva printe amintirile apusului, rosu la orizont, norii sa raspunda stins in amurg despre diviziunile convingatoare ale cine stie carui compus din Tabelul lui Mendeleev.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
http://relivoicu.blogspot.com/
RăspundețiȘtergere