Nu am sa inteleg niciodata cum s-a intors dintr-o data lumea cu fundul in sus si falsul a inlocuit adevarul schimband astfel intelesul tuturor lucrurilor... neregulile,regulile, ilogicul, logicul,carcasa, continutul, aparenta, realitatea,trufia, modestiei,viciul, virtutii, moralul, imoralul, abuzul, protectiei.
Si totusi o constanta ramane, anume: De ce bun este acela care nu plateste cu aceeasi moneda, care nu ataca pe nepregatite si care rezista intotdeauna la ofensive pt a le proba acestora neincrederea chiar dc este epuizat si simte ca cedeaza, care nu e agresiv?Oare pana cand? A devenit asa de fragila si ea...
Probabil, la un moment dat sfantul care era de garda la poarta dintre iad si rai a cedat unei epuizari. De ce?Erau atat de clare, de dureros de exacte notiunile incat, plictisite de succes, de totul la discretie legile chimiei guvernatoarele creativitatii si stapanele universului, au provocat intr-un joc necunoscut pe cele ale fizicii si ale matematicii colorandu-le pestrit precum niste ciupercute otravitoare? Oare e o nostalgie?Oare ni se pare ca ne doare? Cine face ordine in frustrari acum?Cream o noua parghie?Un monstru? Ce poate iesi din agresivitate si isterie?Dar din epuizare?Cat de invizibile, de subantelese, de monocrome, de linistitoare vor deveni celelalte?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu