vineri, 24 iulie 2009
Libelula albastra
Zboara petice transparente de polen albastrui printre tufe mari si verzi de iulie de sub care sipoteste un rau cu pietre galbene de tara. Raul, pe malurile nisipoase ale caruia ridicam in copilarie in arsita dupaamiezii sau chiar in miezul zilei castele de nisip cenusiu si le impodobeam cu pietricele colorate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu am fost niciodata o iubitoare patimasa a plantelor, animalelor, a naturii in general, nici chiar cand in copilarie urmaream cu mirare zborul fluturilor sau rasaritul albastrelelor pe camp printre musetei, insa nici a urbanizarii pana la electronizarea absoluta, totusi, am respectat cu piosenie tot ce ne inconjoara ca pe un dat de la Dumnezeu imposibil de inteles pana la sfarsit…ca si cum toate trebuie sa existe intr-o ordine fireasca, fiecare in locul lui, precum corabia lui Noe.
RăspundețiȘtergere