Scrisori catre iubirea mea necunoscuta

Iubirea mea, seara numai privirea ta blândă îmi alungă îndoielile, nesiguranţa şi temerile în care, naivă, mă pierd, ucigând toţi demonii ce s-au cuibărit prin cotloanele sufletului meu peste zi. Te privesc cum tăcut umpli tăcerea, iar treburile tale aşezate le mai cercetezi rostul din când în cînd, când pleoapele tale îngândurate ca nişte cortine se ridică, pagini de istorie incep să se reverse şi nu mai sunt rafturi şi mă abandonez fascinată magicului plin ce mă inundă. Îmi zâmbeşti arcuind gura ta aspră ce luminată şi dintr-o dată cunoscută devine şi lasă să treacă umbra unui tremur uşor. Nu ne-ar ajunge timpul să te descrunţi, să te privesc, să descleştezi surăsul, să îţi răspund complice…
Iubirea mea, ploaia se loveşte cu tânguiri de lămpi vechi de fereastra noastră şi spală culorile prăfuite ale cararilor noastre de măine; mă joc uimită cu privirea un cârlionţ coborându-ţi răzleţ peste ureche şi mă foiesc fericită în straja braţului tău care simplu îmi înconjoară mijlocul şi-n acelaşi timp mă face să mă cred prinţesa din poveşti în castel cu ziduri de piatră şi turn…
Iubirea mea, azi eşti vesel ca în ziua în care cu un curaj copilăresc ai furat zeilor cheile iubirii şi m-ai plimbat fermecat prin cămările ei. Soarele se joacă în ochii tăi curioşi şi mă porţi prin poieni cu flori, îmi spui întâmplări scurte apoi mă rogi să ghicesc întelesul lor, mă răsplăteşti cu săruturi şi râzând îmi prinzi în păr margarete ..în timp ce mă tragi de mână să alergăm prin iarba unui curcubeu observ că pe deget mi-a înflorit o margaretă de soare.

Iubirea mea, trupurile noastre s-au încovoiat ostenite, să-şi sprijine frunţile una de alta şi cu ochii strănşi respirăm, suspinăm. La geam o pasăre ne cântă ceva din chitară şi simt mirosul tău de ploaie prin livezi, un izvor rece de care nu mă mai satur devine sărutul tău, flăcări din mine te mistuie, iar vorbele tale devin şoapte de chitări ce adorm trupul meu gol lângă trupul tău gol în soare de vară pe mal de pietre de râu şopotind… Ne regăsim răsfrânte somnoros de prin sânuri rotunzi palme deschizând în care ne cresc vreji de stejari…
Hm, eşti generos azi, mă faci să râd şi mă bucur ca un copil când îmi zâmbeşti larg cerşind complice acelaşi răspuns şi râdem în soare ţinându-ne de mâini fără răspuns, şi râdem sub stele ţinându-ne strâns de mâini printre o mie de întrebări.