N'oubliez jamais

Zilnic vad chipurile urate ale temerilor mele. Aceste chipuri nici macar nu ranjesc, sunt doar neincurajatoare si uscate. Desi stiu ca va veni iar vremea cand voi zambi larg fara sa-mi pese de grimasele multora acest timp care trebuie sa treaca sau pe care cineva mai important decat noi i-a stabilit durata ma plictiseste uneori, chiar actionand.Numai iubirea ne poate scoate din amorteala spiritelor.Iubirile mele platesc tributul propriilor inconsecvente.Iubirea este singurul elixir care ne innobileaza fiintele si existenta efemera, ne macina, ne sfarama, ne recreaza din flacari , din ropote de copite, din furtuni negre.
-Iubirea mea albastra rezeama-ti tamplele ostenite pe umarul meu cu luceferi pastrat asa pentru tine si sa privim cald diminetile prin aburi zeama cafelei, amurgurile de vara, flacarile altor patimi in seminee cu seri ploioase,rasfirandu-ti degetele palide ce pastreaza inca urma condeiului, prin palmele mele adormite de vise neimplinite si cartile si fructele aseaza-le iara ca in scrisoarea ce amandoi vinovati am uitat-o dupa ce-am scris-o...