Dintre salcii chipul de ceara mi-a vorbit ascuns. Printre soapte i-am raspuns ferm cu ochii de gheaţa albă că nu mă interesează.Poveştile astea mă fac să-mi pierd timpul şi, prin urmare, ar sta mult mai bine la coşul de gunoi. Frunzele verzi, mirosul verii seara şi pensulele tocite mi-au fost întotdeauna cei mai intimi, fideli şi vechi prieteni.Vă spun încă prieteneşte că nu are rost să încercaţi să-mi abateţi atenţia cu scenografii diluate, nu vă veţi alege decât cu migrene serioase.
Şi după aceste cuvinte amicii de treflă se risipiră plictisiţi în ceaţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu