marți, 16 iunie 2009

But we have never been this close before

Iubirea mi-a zambit dintre spini în ceaţa dimineţii. Este singurul adevăr pentru care merită să încerci să îi răspunzi cu aceeaşi monedă de fiecare dată când îţi străbate calea.Felurile în care ţi se arată sunt multe, nu ai să te plictiseşti, dar ai să inverzeşti şi cu muguri în priviri ai să înfloreşti pe treptele castelului.Iubire, pletele tale verzi mi-au infiorat cu răcoare cugetul pentru o clipă, ca apoi să aştept ca pe o binecuvântare următorul pahar. Venin îmi este aşteptarea şi, de-ar fi să nu mai vii, mi-e teama cea mai înfricoşătoare înaintea pierderii. În galopuri irişii tăi îmi invadau universul compunând poveşti neadevărate, dar reale în amintire, hai, deşert părjolit plouă peste să răsar şi să creştem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu