A fost odata ca niciodata vremea hăhăielii cu circăriţe pestriţ decorate, furişând mişcări de insecta vânată în secolul putzei de dupa doua, trei pisde..în seismul netoţilor eşuaţi în capitolul smolii alese...
Aici făpturile se iubeau. Se iubeau muuult, cu dragoste de cobai chiţăit la drumuri mate...cum apărea un cadru neştiut toţi ochii se bulbucau, toate urechile se iţeau, toate braţele apucau dividerea infinitului. Toate domneau într-o perfectă stare de imponderabilitate oblică... pentru că cele mai multe iluzii optice nici nu erau trecute prin filtrul materiei cenuşii care, de fapt, nici nu mai exista pentru că se înlocuise, printr-o ordonanţă tergiversata cu materia zglobie, confuziile generalizate conferind trufie de sine şi imboldul fiecărei acţiuni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu