dimineaţă devreme... soare orbitor, oameni nelinistiţi de aşteptarea tramvaiului, în drum spre serviciu, care desigur respectă şi el, nu atât din spirit de economie cât poate de solidaritate, regulile temporarei crize ce ne strabate timpurile, printre căţei sau căţei printre oameni, nu mai contează... maidanezi nepieptănaţi, împuţiţi cu labe rupte atârnând şi contribuind cu schelălăiturile lor şi cu lătrături la vacarmul isteric ce ne insoţeşte în mod rutinar tout les jours parca anume pentru a ne introduce în atmosfera chinuitoare de aşteptări a fiecărei zile. Spun aşteptări pntru că deşi motoraşele noastre cerebrale se învârt haotic în gol rezolvând probleme, găsind soluţii, agitând idei, rezolvarea, în sine, soseşte sau e de presus, în urma unor aşteptări.
Ajunşi la serviciu, reîncep , pe aceleaşi tonalităţi, eternele tânguiri legate de lipsa banilor, noi evident, aflându-ne, anume, aici pentru a parcurge supliciile lipsurilor doar dintr-o uitare de sine, prelungită, la un fel de sinistru fitness al nervilor...
Dar nu-i nimic, trăiască telefonul şi messengerul, după ce ne-am aranjat, printr-o înfrigurată şi de-a dreptul stresantă luptă pentru relaxare, presupuse întâlniri de peste seară, mă trezesc că mă inoportunează Găozica... prietena de la fostul serviciu a cărei activitate esenţială pentru care evident era plătită cu acelaşi tip de bani pe care îi primim cu toţii pentru munca noastră, unde se pare că din nou termenul munca* a comportat mutaţii dacă luăm în calcul asidua activitate de observare urmată de complicatul proces al ciripirii, pentru care nu îţi imaginezi că se primesc bonusuri, în fine găozică care imi ţinea agenda vieţii personale, care mi-a suflat indemnizaţia de merit, încă un bonus, pe motiv că eu aş avea prieten, fapt confirmat şi de către şefa mea te atunci:
- Ce Reli, ... ce frumoasă eşti, e clar că eşti îndrăgostită!

după care, eu însămi trec rapid şi lent prin mai multe momente de descumpănire întrebându-mă în ce domeniu de activitate m-am angajat, dacă nu cumva şi am vreun coşmar pe lângă că am mai aflat unele lucruri despre mine...

Găozica aflase unele noi date despre mine şi ţinea morţiş să mi le împartăşescă evident şi mie titulara...

off, măi găozică mai, mai...

spre seară soferul tramvaiului ne probează , în mod evident, printr-o abilă mînuire a legilor fizicii,(si , intre noi fie vorba, fara ca el sa intentioneze, implicit ale chimicii*, dacă luăm în calcul vânzoleala semenilor noştri mai puţin împrieteniţi cu demersurile de salubrizare) gradul de flexibilitate dobândit peste zi