Zmeie din copilarie

Pe sub arsita vacantelor, zarzari transpirand in frunzisul des cu bobite rosii stau cuminte insirati la porti parfumate de dupa care zambesc flori de vara proaspat ingrijite, poteca pietruita, ce se pierde in racoarea a doi plopi vesnic povestind unor mereu alte capite,pastreaza mirosul bogat al ierburilor campurilor si nesfarsitul soare arzator te mistuie in tacerea malurilor de paraie scaldate de copii galagiosi...Nimic nu ramane mai viu si nimic la fel decat venirea salvatoare a tatalui ce-si uita osteneala muncii sale transformandu-se miraculos in entuzaiasm copilaresc gonind nebuneste cu o sfoara cu funde ce urca un petic colorat tot mai sus spre cer...singurele zmeie vesele din viata...