I orasul in care infloreau salcamii
Sufletul meu se inchidea ca o carte
Si te rugam sa pecetluiesti inchiderea
Cu lacate grele de margaritar,
Ce timpurile nu aveau cum sa le deschida.
I anotimpul care inflorea salcamii,
Drumurile noastre impleticite in cararea
verde, pricepeau prin mreje inselatoare
minciuna, mirajele ispitelor,strangularea comunicarii...
Dar, in orasul in care numai cucii
Aveau cate ceva de spus,tu
Imi incondeiai pe-o aripa
insemnele mantiei regale,petala
De fluture ce-si cunoaste zborul sau.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu