M-ai luat de mana
si m-ai intrebat
daca imi plac inaltimile
pentru ca tu
ai sa ma porti printre stele.
Intr-o zi, mi-ai trimis niste cantecele
Zgomotoase,
Ti-am spus ca nu prea imi plac
Iar tu ai spus ca stii asta
pentru ca nici tie nu-ti plac.
Tu ai glumit ca un copil
Cu multe intrebari prostesti,
Ai fost uituc,
mi-ai dat o coroana de regina
Si eu am ras.
Vorbele noastre
nu mai insemnau nimic
pentru ca noi
eram deasupra vorbelor.
Intr-o zi, am citit in jurnalul tau ascuns
Ca imbratisarile tale sunt pentru mine.
M-ai intrebat:
- تشعر بلدي ببطء من قلبك ، وطفلي؟
Si mi-am pierdut toate cuvintele prin tine…
Apoi si mintile alergau slobode
prin imperiul sufletului tau…
nici nu mai puteam sa le verific
pentru ca eram tu
Am inteles ca ma pot pierde
fara teama prin tine.
Caci tu erai eu.
Apoi ne-am jucat de-a
“v-ati-ascunselea”
Prin lume
M-ai intrebat daca te vad
Ti-am spus ca te vad
si tu ai spus ca stii.
Ai spus minciuni dulci despre
poemele din ochi,
...ceva despre ingeri
si cum inima ta este pentru mine…
De atunci nu uit
sa-ti sarut inima zambind
Aproape tot timpul
ca si cand as spune o rugaciune.
In alta zi am vorbit despre lume
Multe si marunte…
Atunci am vrut sa pictez
Si tu m-ai intrebat
- unde sunt oamenii?
cred ca se oprisera undeva
cu privirea spre noi
incercand sa-si aminteasca
sa fie buni.
Intr-un tarziu, obositi ne-am imbratisat
Pe o frunza umeda
Iar degetele tale au tremurat indelung prin capul meu
pana am adormit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu