Am avut o zi frumoasa

Am avut o zi frumoasa cand soarele a rasucit o pirueta pe un picior si oamenii si-au amintit sa zambeasca si au cules trei stele inghetate de zapada pentru zile triste, in timp ce noaptea isi risipea in fasii ultimele farmece, cand am intocmit o noua pagina in agenda, cand nu am uitat sa scriu un document ce-ti trebuia, cand am citit doua randuri scrise caligrafic si somnoros din foaia impaturita in buzunar, iar din guler inca-mi mai ieseau aburii unei felii de paine prajita in bucataria ta, cand traversand 3 strazi in zigzag mi-am auzit pasii pocnind in desfasurarea diminetii, cand apoi la un ceai am schimbat doua vorbe cu intrebarile unei necunoscute prietenoase, cand am uitat ca firul de izvor s-a intalnit cu un bolovan de noroi pe care a trebuit sa-l biruiasca in cele din urma cu mari sfortari, ca uitasem sa plec dintr-un loc cu personaje urate, ca unii se supara cand razi, cand nu ii lingusesti, cand nu vor sa ierte si unele cereri refuzate si diverse bunavointe nesolicitate si unele interogatorii discrete din conversatiile unor prieteni…

daca umbra se face lumina

daca intri ...o umbra... in incaperea cu copii carliontati in picioruse, care mai de care mai cocotati pe cubulete, tristi pentru ca mamicile lor sunt la serviciu pentru urmatoarele ore destul de tarzii, gangavind, tragandu-si nasucurile sau plangand tacut, cu mii de ochisori se indreapta stralucitori si calzi catre usa intredeschisa urmand sa te invaluie cu tandreturi timide, intrebatoare si muulte, cersindu-si fiecare portiile de alinturi pentru tristeturile diminetii lor, inseamna ca atunci neputinta ta a devenit lumina lor si pentru o clipa sau mai multe, viata a respirat in mii de chipuri pe obrajori de copil.

Sentimente la puterea radical din " n-spe"

Te iubesc, nu te iubesc... desprindem, ca de petale, in jocul grotesc al "darii de bine"... sentimente. Uite asa: ignoram sila,ne lipsim de resurse gratuite, pentru ca fortam cand nu pricepem cultivam indoirile,dar inactiunea - oare de ce deschideti atat de multe pe persoana si unde se duc? Si iata, unde suntem, ajungem... astfel.

Procesiunea de exorcizare versus indracire

Cand, intr-o comunitate mai restransa,se desfasoara cu rupere de orgolii procesiunea de realiniere, din fluctuatii, la portativ se ajunge sa se prefere coordonata indracirii - preferandu-se deviatii de percepere a binelui si a raului, ignorandu-se estomparea diferentei dintre frumos si urat,admitand alteratii ale imaginii frumosului si transmutatii in laturile corectului.

in doi

Unul:- Off.
Doi:- poate mai gasesti un prieten...
Unu:- nu gasim intrebarile?
Doi:- geografia, geometria, toate merg in cheia do.
Unu:- nu-mi place matematica, dar reduc oamenii la numitorul comun.
Doi:- Or sa rasara pe langa rau pietre albe.
Umbra:- Ce avem?
Gandul:- Avem plafoane.
Doi:- Cea mai mare realizare pe acesta lume este sa reusesti sa te bucuri de rasaritul soarelui si de apusul sau, iar, uneori, de luminile stelelor...

Bantuie moartea

Neagra, lasciva-n miscarile coasei privirilor cu scaparari viclene intoarce intelesurile frazelor, chiar nerostite,spre plaiuri cu multe noduri pana la sufocare, in rotocoale interminabile de tinut de respiratie ca-ntr-un cosmar de neimaginat...sunt vremuri cand bantuirea ei devine epatanta.
Al treilea gardian al inimii cedand tentatiei lesinului in alba ceata de necuprins a mortii ce roteste fuioare de respiratii in sferturi, la cotituri de cadre neincetat de negre...deschide cortina spectacolului sau in apogeu..
Daca am sti ca dincolo de orice cortine este iar...

noi, oamenii, bestiile si creatia!

cati oferim din firul vietii individuale celor care au nevoie, constient sau nu...cati se sting la varsta la care ar trebui sa inceapa sa traiasca, la care altii o iau de la capat sau la care unii considera ca e mai intelept sa-si abandoneze prietenii.. cat de arid ar fi fost peisajul fara creatia acestora sau ce gust ar avea totul sub steagul individualismului exacerbat impus poate de alte vremuri cu denumiri ciudate ... ?..raspunsurile si celelate jumatati de intrebari sunt in noi, ne ramane doar sa le cautam... sau...ne uitam in oglinda... toti suntem aproape la fel... cu unele alternante sau variatii...
viata e o jungla populata de o majoritate covarsitoare de bestii, din ghearele carora ne salveaza numai creatia, zeii sau oamenii, in care alegem la ce modele personale sau profesionale sa ne raportam in drumul sinelui fiecaruia dintre noi, fie ca sunt notorii sau nu, oameni cu bune si cu rele, ingeri sau demoni, fie ca traversam vremuri cel putin ciudate, sub diverse denumiri, cand suntem nevoiti sa facem ce ni se cere cu moarte la tampla...inversand valori, creind poate dezastre..ce ne depasesc sau nu puterea de a face...
O valoare o recunostem cand trezeste si/sau misca ceva in noi. Cautarile mai bune sau mai neputincioase ale fiecaruia dintre noi, ale unora si altora de a ne intelege pe noi sau pe altii ne inscriu in aceeasi arie a incercarilor personale de a ne defini sensul existentei pe care il constientizam sau nu...vorbele pot fi grele sau usoare, usor sau greu de spus ... cati dintre noi pot crede si spune in clipa mortii: Am facut tot ce a depins de mine sa pot pentru noi?...pentru un noi mai bine...