vineri, 23 iulie 2010
Un print al iubirii
Un print al iubirii se intreaba …se lupta cu morile de vant, are un scop, Nu te dezamageste… Nu se lasa pana ce nu afla cine i-a distrus iubirea Un print al iubirii cauta raspunsuri si taie himere Un print al iubirii te protejeaza din umbra Asteapta… Sa vina din nou clipa iubirii Chiar fara speranta.
duminică, 11 iulie 2010
Un dor de seara
Te astept cu doua pahare de bere,
cu doua cești de cafea
pe un stergar în bucătărie,
pe langa cele doua de vin
decorate manual primite la o aniversare
pe care le stii
și cu dulceață de cireșe amare.
cu doua cești de cafea
pe un stergar în bucătărie,
pe langa cele doua de vin
decorate manual primite la o aniversare
pe care le stii
și cu dulceață de cireșe amare.
joi, 25 februarie 2010
Bacteriile
ne inconjoara
Sunt mancacioase,
Au forme si dimensiuni impresionante
De la invizibil la umanoid
Unele sunt incredibil de asemăntoare
cu unii dintre noi.
Asa ca aveti grija fetelor
Si baietilor
de cine va indragostiti…
Helooou…? Este vreun om pe-aici?
Sunt mancacioase,
Au forme si dimensiuni impresionante
De la invizibil la umanoid
Unele sunt incredibil de asemăntoare
cu unii dintre noi.
Asa ca aveti grija fetelor
Si baietilor
de cine va indragostiti…
Helooou…? Este vreun om pe-aici?
sâmbătă, 20 februarie 2010
Ne este teama de la Dumnezeu
mi-a fost teama sa ridic privirea...
intr-acolo ceata acoperea taciunii mocnind ai unui rug trecut…
si bine am facut.
innozi pasul catre cetate cu nade
mestesugite din inaltari…
…desi calcam apasat în dimineață,
pe cararea intinsa de iarba maruntă
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi…
teama este buna cand mergi pe carari intinse
de iarba marunta
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi,
cu nade
mestesugite din inaltari...
intr-acolo ceata acoperea taciunii mocnind ai unui rug trecut…
si bine am facut.
innozi pasul catre cetate cu nade
mestesugite din inaltari…
…desi calcam apasat în dimineață,
pe cararea intinsa de iarba maruntă
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi…
teama este buna cand mergi pe carari intinse
de iarba marunta
de culme rece cu mirosuri de cetini,
rasa de vanturi,
cu nade
mestesugite din inaltari...
duminică, 7 februarie 2010
Prizonierii dilemei
Totul incepe mai mult sau mai putin… retoric. Anumite vorbe se repetă, schimbi decorul, vorbele se repeată...vorbele care se repetă sunt inestetice şi murdaresc. Ne deranjeaza, însă nu putem să le oprim, aparţin unei voci care are butonul pentru următoarea noastră sorbitură. Cine este Vocea ? Este acea personalitate izbitoare, din ziua de azi, careia i se cuvine totul, care polueaza cel putin vizual prin epatarea fragranta cu care isi etaleaza subminarea celor, care oricum sunt in subordine, … subordonati, gratie plafoanelor joase ce ni se impun, plan diabolic ce ne transforma intr-o specie de bonsai, asta, daca se intampla, sa nu ucida. Vocea sunt niste indivizi fara caracter!ce trist spectacol… care au toata atentia concentrata la propria pozitie, care oricum ramane aceeasi indiferent de abuzurile si greselile pe care le comit, pentru care injunghie pe la spate orice li se pare amenintator pentru alterarea invelisului tipator, au chiar o casta a lor, meschini si zgarciti, sunt mincinosi, au vorbe inselatoare, sunt ofensivi, se hranesc spiritual cu jigniri, se ascund cand le licare dramul de luciditate..care isi cumpără titluri, cu care se consoleaza, pentru ca, Vocea este victima conflictului de interes al banului, care leaga lantul celor ce consuma moneda de schimb produsă de altii.
Vocea arata fara sfiala ca nu îi place munca sa, dar afirma marinimos la intalniri discrete, unde vor sa impresioneze prin succesul social, ca le place banul …pe care il recolteaza din productia celor pe care ii desconsidera, din simplul motiv ca este lucrul pe care il fac cel mai bine si cu toata sinceritatea, care au cumparat, astfel, adevarul, nici nu ma mai intreb cat le mai ramane sa si-l aroge fara acoperire…
…care iti polueaza auzul cu barfe, atunci cand doreste sa se alinte, printre subordonati,.. asta ca sa arate ca e apropiat… fata de care te simti obligat sa te hlizesti magulitor, pentru ca tacerea ta sa nu faca nota discordanta alaturi de cele ale colegilor tai de suferinta, asta inseamna ca te-ai integrat in sistemul castei sale construit cu truda…asta inseamna ca nu esti dusman, ca te guduri recunoscator resturilor pe care se indura sa ti le arunce …
Altadata, aşa cum reiese din scrieri, stapânul sorbiturii era un om marinimos, care impartea si toata lumea era multumita. Fiecare autor al sorbiturii gravita in jurul a ceea ce se pricepea mai bine sa faca si asta ii multumea pe toti deopotriva. Acum, toti autorii sorbiturii, vrand sau nu, tind sa devina Vocea care e un personaj caruia recolta nu ii mai ajunge, nici nu-l vezi, nu are o identitate, ci de cele mai multe ori, o mie de feţe, in reprezentarea aceleiati entitati fară o forma, fară un conţinut…?...!
Ai zice ca este tiparul din care nu se iese, dar nu este asa… acesta este cel mai nefericit, dar care, parka, si-a castigat statutul de regula in lumea multimilor..
Cum sa faci sa nu te imbecilizezi intr-un atare context?...
Vocea arata fara sfiala ca nu îi place munca sa, dar afirma marinimos la intalniri discrete, unde vor sa impresioneze prin succesul social, ca le place banul …pe care il recolteaza din productia celor pe care ii desconsidera, din simplul motiv ca este lucrul pe care il fac cel mai bine si cu toata sinceritatea, care au cumparat, astfel, adevarul, nici nu ma mai intreb cat le mai ramane sa si-l aroge fara acoperire…
…care iti polueaza auzul cu barfe, atunci cand doreste sa se alinte, printre subordonati,.. asta ca sa arate ca e apropiat… fata de care te simti obligat sa te hlizesti magulitor, pentru ca tacerea ta sa nu faca nota discordanta alaturi de cele ale colegilor tai de suferinta, asta inseamna ca te-ai integrat in sistemul castei sale construit cu truda…asta inseamna ca nu esti dusman, ca te guduri recunoscator resturilor pe care se indura sa ti le arunce …
Altadata, aşa cum reiese din scrieri, stapânul sorbiturii era un om marinimos, care impartea si toata lumea era multumita. Fiecare autor al sorbiturii gravita in jurul a ceea ce se pricepea mai bine sa faca si asta ii multumea pe toti deopotriva. Acum, toti autorii sorbiturii, vrand sau nu, tind sa devina Vocea care e un personaj caruia recolta nu ii mai ajunge, nici nu-l vezi, nu are o identitate, ci de cele mai multe ori, o mie de feţe, in reprezentarea aceleiati entitati fară o forma, fară un conţinut…?...!
Ai zice ca este tiparul din care nu se iese, dar nu este asa… acesta este cel mai nefericit, dar care, parka, si-a castigat statutul de regula in lumea multimilor..
Cum sa faci sa nu te imbecilizezi intr-un atare context?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)