cernuta

Ninsa rece, deasa si rara in acelasi timp, haotica si compacta, cernuta faina.., fulguita rar si foarte rar, cu fulgi mari, cu bulgari, cu fulgi asa de firavi si de conturati ca aproape ca le distingi firele ondulate din structura lor inghetata, poetica…zapada defineste iarna si ne contureaza si pe noi, siluete efemere si contradictorii prin spatiul mult prea abstract pentru a ne apartine.

Versuri pentru dimineti senine

mi-am ratacit degetele printre filele albe
randurile ne intelegeau

mi-am pus fularul si
iesind in strada
ecoul tacerii mele spargea zgomotul zilei
la care nu voiam sa particip

in amintire
vocea ta se impletea cu sipotul apei
parea ca visez

not enough

Intr-una din minunatele dimineti devreme cand soare fara petale in decembrie, fara zapada, ma trezeste cu zambetul deschis si cu gandurile prin ganduri …privesc un fragment la intamplare dintr-un chip cu petala buzei pornind vesel si optimist in sus, apoi usor coborand si curmandu-se dramatic spre orizont… Imi iau papucii de casa, privesc dezordinea din incapere, mereu altfel de dezordine, ma entuziasmez in pripa cu un plan pitoresc, mai adulmec inca putin aroma micului dejun cald …un sir de cuvinte se deruleaza discursiv care dupa cum le capteaza mintea in semirepaus pana o ia din loc… si printre ziare universul se pliaza traversand dimensiunea 2D, banii inseamna libertate de miscare, dar acest drept nu… apartine tuturor, deci nu exista democratie ca o Nimic altceva decât că…
si sorb o inghititura din licoarea inchisa-amaruie…
… dimineata, razele soarelui in geam ma fac sa o iubesc, prind gustul aranjarii ordonate a lucrurilor marunte in camera de locuit… si simt imediat cum mi se accelereaza functiile vitale.
…privirile chipului deschid ferestrele unor calde primaveri, incredibil de curate… complementar cu refrenele cotidiene ce ne polueaza ca un viol simturile, mi se par cunoscute si deodata ma intreb daca sunt ale mele sau ale tale. Apoi imi amintesc ca-s ale tale… pandesc blajin caderile mele si ma salta din hopuri in timp ce eu bajbai prin peisajul cunoscutelor greseli mistuind pe sub pleoape intrebarile, ceatza pt ca pasul tau sa nu se tulbure pe sfoara fragila trasata de inceputuri pe care ne echilibram cand avem timp..

jocuri optice

Si ma trezesc uneori, neasteptat, captiva intr-un labirint de incaperi stramte, expirate si murdare prin care trec tot dorind sa ajung la liniste si in fuga ma gandesc ca nu am gresit cu nimic ca sa merit o asemenea pedeapsa, deci pt cine platesc, atunci? verific si constiinta, este cu mult echilibrata chiar si cu apararile generoase in favoarea altora.. cuvintele se precipita si capata intelesuri intr-o oglinda intoarsa, verific iubirea este la locul ei, deci elimin posibilitatea unei fraude in acest sector pentru ca am conservat-o sfasiata de intersectiile ambitiilor in sipete de bijuterii pe care le pastrez la mare prêt, deci e clar sunt virusata, se pare ca un dirijor nebun macinat de cine stie ce obsesie maladiva nu are cum sa-si plateasca datoriile si se echilibreaza cu nevinovatia mea…ce lume incorecta…eu chiar am treaba si nu doresc sa-mi ocup timpul cu rezolvarea unor probleme incalcite ale unor minti nefolosite!

regula de trei simpla

printr-o inexplicabila nefericita intamplare traim intr-o imprejurare de elemente trunchiate pentru care pana si nevoile primare sunt acoperite de umbra unei rusini vinovate. Nimic nu mai este firesc, in ceea ce este acum , cum s-o numi...in care hoteste e o regula de trai; se fura in cel mai josnic mod pana si amorul. Suntem niste handicapati pentru ca la urmatoarea respiratie ne insoteste automat un cor de apostrofari ale cine stie carei hefe de formatie.

eterizat

fara raspunsuri, fara recunompensa, fara grija, doar cu ambitii, hahaieli,invidii si isterii, cu respiro de santz, poluante si pasiuni ambitioase, cu preocupari de stricare, de mulgere si smulgere, cu inserari indispensabile, cu chestionare inopinate, cu evaluari gratuite, cu satisfactii smolite, cu inclinatii spre discursuri fara receptori, manare si calcare

pe tărâmul eternului absurd

A fost odata ca niciodata vremea hăhăielii cu circăriţe pestriţ decorate, furişând mişcări de insecta vânată în secolul putzei de dupa doua, trei pisde..în seismul netoţilor eşuaţi în capitolul smolii alese...
Aici făpturile se iubeau. Se iubeau muuult, cu dragoste de cobai chiţăit la drumuri mate...cum apărea un cadru neştiut toţi ochii se bulbucau, toate urechile se iţeau, toate braţele apucau dividerea infinitului. Toate domneau într-o perfectă stare de imponderabilitate oblică... pentru că cele mai multe iluzii optice nici nu erau trecute prin filtrul materiei cenuşii care, de fapt, nici nu mai exista pentru că se înlocuise, printr-o ordonanţă tergiversata cu materia zglobie, confuziile generalizate conferind trufie de sine şi imboldul fiecărei acţiuni.