povestea unei carti nescrise

Au fost odata niste personaje, clar, cum nu au mai existat si cum nu s-au mai intalnit niciunde, care locuiau si se numeau Cetateni. Acestea isi traiau traiul tihnit in Cetatea civilizata vanzolind neplictisite de preocuparile zilnice, unde singurele eforturi cu ecou erau doar cele de inabusire a amintirilor proprii.Societatea functiona, comunicarea imbina miraculos verbalul si nonverbalul nefiind nevoie de dictionare pentru dialecte, unii,cam putini cei drept, cu greu ii puteai numara pana la 2, transmiteau, altii, ceilalti, preluau si raspundeau, mai rupeau cate o bucata din cate unul, altul daca raspunsul nu era intregit si doar absolut intamplator, cate unul capata o incordare neagra,dar asa era firesc si nimic neobisnuit. Prin urmare,asa era traiul pe acele meleaguri ale cetatii unde ...iti cumparai cetatenia si deveneai treptat cetateanul Cetatii pe masura ce dispareai evident...Distractia venea greu, dar se manifesta exploziv repetand scenariul partajului marital sau biblica rastignire. Dialogul: - Ha, ha, ha. - Da. ...nu crea indispozitia divergentelor deoarece o singura parere era permisa, celelalte dispareau magic. In unele zile existau tensiuni, dar care pareau ca se risipeau intre 1- 2 maraituri. Cu siguranta aceasta cetate cu fabuloasele sale personaje va ramane mult timp intre file si mai ales in cutume.

Stand up ironia

Incepi sa auzi tacerea, este bine, toate alomerarile cu eticheta trebuie au reusit sa intre in sertarul fara importanta.Ai putea deschide o carte, un ghid istoric, un roman, dar ce poate fi nou, iar dc ceva este, timpul iti arata ca memorarea lor te aduce la sertarul fara importanta. Stai de vorba cu tacerea, tu intrebi, ea raspunde si invers. - Comunicarea eficienta presupune transmiterea UNUI MESAJ CLAR si receptarea CORECTA A ACESTUIA.Receptarea presupune intelegerea mesajului asa cum a fost transmis din perspectiva celui ce l-a formulat ,dar si asimilarea sa, cu pastrarea sau intercorelarea parerii proprii asupra acestuia.Nu intotdeauna receptorul e pregatit sa preia un masaj, neavand canalul deschis pentru receptare, poate fiind in cursul unei asimilari anterioare, precum nici comunicatorul nu poate avea uneori ceva de transmis atunci cand canalul receptarii e deschis.Uneori obsacolele unei comunicari eficiente sunt slaba experienta de cunoastere a realitatilor infatisate. - Frumusetea autentica este cea care vine din caracter si noblete, dar greu de pastrat intr-un secol in care inselaciunea, crima si marsavia sunt virtuti. La un moment dat influenta mediului isi pune aprenta buboasa peste tot intr-un termen determinat, dar nu definitiv. - Unde comunicare nu e nimic nu e.

A venit iar toamna..

insa e toamna demult in sufletul meu,,, oare toamna de frunze ruginii?, oare de melancolie?, oare de atata poezie ce ne inconjoara,,, un lucru e cert, ai aparut tu si inima mea mea a plecat in tarile calde la tine, pentru ca in tarile calde inima e bine si chiar daca sunt seri sau zile surprinzator de reci, nu e ca aici...Unde e iubirea acolo toate relele sunt antibiotice.Unde e iubirea se naste un nou univers. Unde este iubirea numai Dumnezeu stie ce putere face sa se nasca un continent...Pe aici a venit toamna din nou in vizita ca in fiecare an, capricioasa cu garderoba scumpa, cu ceatza romantica in diminetzi grele, dulci si amare ca fructele sale poate si in nopti feerice cu felinare de oras sau de stele, cu ploi reci ce-ti curg pe grumaji si-ti spala fatza imputzita de realitate...E toamna, iar,, capricioasa ca pe aici.

Moliere se intoarce

dintr-o misiune speciala din Iad si constata ca in lunga sa incursiune, timpul se duce si se-ntoarce pe acceasi bucla a greselilor triste…noi si proxenetismul familiilor noastre ce perpetuam o incovoiere in moravuri anciene a persoanei noastre...,,fisurand fix prin asfaltul Sodomei si Gomorei prototipul ce inlocuie modelul de pana acum al basmelor noastre clasice. Iar replica fostelor Ilene Cosanzene de acum e < Bun venit pe taramul tristetii a carui regina sunt, drag soldat al luptelor de sub fustele muierii,stimat pezevenghi al vremurilor ciunge si tie, , si tie si tie, mai draga, furiciosule…>

Pagini de istorie

In copilarie, vara sau toamna tarziu, lunca raului mirosea a pietris spalat repede de valurile mici si grabite, a ierburi coapte de soarele amiezii si a vietuitoarele tufisurilor verzi. Uneori ne racoream picioarele in apa galbena de la nisip si gaseam cu degetele, mici izvoare suind repede catre soare…. Din copilarie parintii nostri ne-au aratat cu intelepciune cum sa ne ajutam la nevoie si sa ne sprijinim reciproc renuntand chiar la sine cand e in nevoie celalalt, cu incredere.Aceasta lume si regulile ei nescrise de urmasii lui Barabas i-au si ne-au facut deopotriva sa ne pierdem uneori sensul , poate am fost luati de valul ei, de rautate, insa undeva straluceste mereu, fara sa stim, responsabilitatea fata de aceasta viata frumoasa. In fond ,dincolo de multe detalii urate, pe Pamant oglindim adesea nedreptatea faptelor celor ce ne asupresc si ne fac viata grea din sadism si satanism convins si nu pentru ca nu ar avea cu ce sa traiasca si am avut intotdeauna increderea ca in intunericul mintii lor se va aprinde luminita rusinii de faptele lor. Aceasta face ca simplitatea pe care o acceptam ca stil de viata sa ne faca foarte frumosi, invidiati si vanati cu inconstientza.

Grotescul nu paraseste nici secolului 21

Inca zmeul papa merele coapte din gradina imparatului in fiecare an, Inca viata privata este publica in mod automat prin nesimtirea abuzului in serviciu, Inca exista sclavie, Inca octogenari pipaie fete, Inca exista MUNCA FORTATA PRIN TEMBELISMUL CELOR CE NU LE AJUNGE Inca EXPLOATAREA, Inca mi se ridica cate un etaj la casa din ceruri cu fiecare an, Inca mi se coboara un etaj la casa din Iad, Inca nu mi se permite ordinea pe Pamant, Inca avem mintea setata sa auda numai prostii, Inca ni se omoara copiii, Inca ni se nasc tristeti… Inca Praslea cel Voinic e sub bocancul septagenarului ce nu s-a saturat sa-i hartzuiasca aleasa...

De va fi sa mor

De va fi sa mor De va fi sa mor in chip nedrept, Calaule, vei cobori in iad sa cauti Eul meu, fara sa vrei, caci Soarta celui care pleaca atarna greu de gatul celui ce i-o ia, oricum. Tot mai triste vorbe ma-nconjor Si disperarea face cerc in juru-ne Sunt suflete ce pier usor la adierea ghearei lacomiei. Ca un Prometeu mancat De viu, se asterne noaptea peste tot. De va fi sa mor in chip nedrept, Calaule, vei cobori in iad sa cauti Eul meu, fara sa vrei, caci Fara ca sa stii, aceasta este legea firii si a vietii din Mereu.

Alegorii, evident.

Cand inserarea se coboara lin peste zbuciumul zilelor lasand un abur rece sa pluteasca in noi...cand luam 3 cioburi din spargerile surde si le aruncam peste cap pentru a scoate din context conturarea puzzelului din coarnele caprei vecinului...cand facem si desfacem frenetici treburile interminabile condimentate cu sargul personalitatii indispensabile...Doamne, cum ne mai provocam niste sperieciuri trezindu-ne temporar pe margini de prapastii, doar pentru a relua procesiunea imbecila de mai devreme!...la nesfarsit.

Fraged

Cand inca tanar, te-arunca valul in peisajul feudal al cate unui timp prezent, unde doar zeii sunt spectatori si gusta neinvitati din dulceatza de tine pregatita, tu mergi,apoi,iar, daca ti-ai lins ranile pe taramuri unde pastelurile sentimentelor nu au ajuns sa-ti fie cunoscute si pune-ti semnatura fara sa zgarii, descopera-te si arata-te lumii ca sa te sfasie, ca sa aibe de unde te vedea ca invii fara sa stii, tot tu, tentatie frageda, vulnerabila ce faci sa anticipeze fiarelor saliva trosnetului verde sub colti cand te-nsfaca...se cheama erezie sau candoare e febra, boala sau blestem? Un Celalalt, ramas ca in oglinda, incepe sa-ti curga printr-o vena si scrii pe orizontul inca nevazut inceputuri fantastice...

Cand ploua...

Ploaia este frumoasa mai ales toamna cand ti se lipesc frunzele de noroiul strans pe talpa incaltarilor, dupa ce ai alergat grabit in cateva reprize, ca sa termini treburile zilei... cand ploua poti picta bujoi in ulei, stampe cu trandafiri salbatici, scuturati in luna mai, nuduri de barbat intoarse obosit in cearsafuri... ceainicuri de portelan si coji de lamai, cirese, oale sparte de lut, cand ploua, bei cafea si scrii teme, nu ai timp sa plangi odata cu vremea, iti agati in perete amintirea, zambind.

In poieni cu luna.

Te iubesc
Pentru ca zbori !
Și inca mai sovai,
si-ti gasesc privirea
Prin mintile mele,
In poieni cu soare si
In poieni cu luna.
Pentru ca ma cauti,
Inveti sa mergi si
..prin intuneric..
te intrebi,
iti amintesti,
taci,
si-mi vorbesti,
printre ganduri aglomerate…
te iubesc.

Frunzele toamnei ma dor

Pastrez intre file de carte
Inca neingalbenite forme
de toamna…
Din cele cu inimi frante pe margini,
insangerate, cazute,
Dar care te ridica,
Zimtate de foarfeci suparate,
Sau verde rasfrante isteric…

Frunzele toamnei ma dor
si nu stiu sa plang
sau n-am timp
cand toamna prin frunze,
pahare,copii,strigate,
dorm,verde si galben,
move povesti si andrele cu ate,
file de carti si zgomote arse,
si nori, si polei,si galagioase
nevoile multi, ciorapii lor,
si iarna...
nu am timp sa mor.

Intr-o zi am spus:"- nu stiu."

In orasul in care oamenii uitasera sa zambeasca in fata necazurilor, fuduliilor si a prostiei, ploaia ma intreba, iar eu raspundeam: despre har,lucruri uitate,slabiciuni,acuzatii, frustrari, judecati,lucruri prost retinute, lucruri strambe, canibalism, boala si fericirea pe care o gasim in lucrurilor simple dupa ce invatam care sunt acelea. Intr-o zi complicata am raspuns :"- nu stiu.", iar Puternicii m-au condamnat.Am invatat apoi ca puterea lucrurilor mari este lipsita de gandire si ca de nicaieri se naste adevarata forta, din roua unui vis sau din prostia unui Puternic.

Pentru scrisorile tale

As trai fericita numai pentru a ma intreba in o mie de intrebari diferite despre cum reusesti sa ma miri in atatea felurite moduri ale puritatii naturii sau pentru a crede ca descifrez codul mesajului despre misterul prospetimii din petala de trandafir in atatea nuantze,sau numai pentru a astepta sa ma surprinde noua ta scrisoare despre candele arse sau incurajare, uneori ai o zi rea si este despre descurajare,sau despre speranta sau despre iubire sau despre dimineatza, sau despre tine...As trai pentru zambetul pe care mi-l aduce ploaia, sau ceatza sau 3 ghidusii neasteptate ce te iau prin surprindere a 3 copii diferiti...

Văluri de petale

Transparentele gandurilor, transparentele lacrimilor, transparentele tacerilor, transparentele galagiei din jocurile copiilor, transparente de petale de flori...

Zmeie din copilarie

Pe sub arsita vacantelor, zarzari transpirand in frunzisul des cu bobite rosii stau cuminte insirati la porti parfumate de dupa care zambesc flori de vara proaspat ingrijite, poteca pietruita, ce se pierde in racoarea a doi plopi vesnic povestind unor mereu alte capite,pastreaza mirosul bogat al ierburilor campurilor si nesfarsitul soare arzator te mistuie in tacerea malurilor de paraie scaldate de copii galagiosi...Nimic nu ramane mai viu si nimic la fel decat venirea salvatoare a tatalui ce-si uita osteneala muncii sale transformandu-se miraculos in entuzaiasm copilaresc gonind nebuneste cu o sfoara cu funde ce urca un petic colorat tot mai sus spre cer...singurele zmeie vesele din viata...

Dimineti cu muguri de soare

Au deschis copiii portile vacantei cu soare, flori de camp si lecturi fabuloase.La un nivel cognitiv in evolutie si in acelasi timp de un fel de inteligenta competional noua adultilor, lumea copiilor ni se arata cu fatete multicolore ca de curcubeu, mai proaspata ca niciodata, in lumina diminetilor de vara...Cu un coif de petrecere si calare pe o coada de matura strabaterea intelesurilor realitatii imediate pare o lume de basm cu intelesuri miraculoase. Dialogurile isi schimba personajele in moduri nesteptate dand cursului naratiunii un elan neobosit de jocuri de copii.In timpul elaborarii lucrarilor la Clubul de Pictura din Parc conversatia poate lega prietenii frumoase. La ghereta de inghetata Andrei a intalnit-o pe Andrada si poarta acum o discutie interesanta despre papusa Diana.

am desenat o poarta

perete opac intr-o parte, alee, copaci ordonati, cateva poteci subtiri serpuite ce nu duc nicaieri, perete in fata,plafon indigo, perete oblic, perete in spate... sunt intr-o cutie. Vorbesc, gresesc,inaintez, ma pierd...urc trepte, cobor, intr-o zi am desenat o fereastra de vara cu ramuri infrunzite si orizonturi colorate,au intrat pasari si au ciripit, in alta am desenat o usa albastra cu geam galben si am ajuns aproape de cantecul greierilor, am deschis si cateva ferestre spre iarna, spre ploaie, cu flori...cand intru in alte cutii personajele de acolo sunt negative, mint, se ascund, amagesc, ataca, se comporta bestial. Habar nu am cum am ajuns aici pentru ca timpul meu se deruleaza in ordinea stabilita de mine intr-un spatiu cald, firesc, normal si viu.

Eu sunt vara

Cu parul in vant pe campuri cu flori,
calcand peste iarba verde, calda
si rece de ploaie nesteptata de vara,
cu calcaie prin ochiuri de apa de izvor
salbatic, cu pielea arsa de vant si praf
cu tine prin ganduri, prin nari de cal
in goana,cu cer albastru peste campii
galbene cu maci violenti,eu sunt vara,
si-as vrea sa urli cand am sa-ti cos
vara asta prin piele, prin carne, prin suflet
sa uiti ca ai hulit
-asa cum am citit in povestile biblice-
ca si cand nu vei fi stiut niciodata.

quand il me mangeait le poisson, que j'ai dessiné

...Je me souviendrai de faim de mes etapes
sur l'asphalte du parcs pluie,
le froid et solitaire,
pressées avec des feuilles errants
la tempête - dans parfumeur souffles courts
Vagues vert
extrait du feuillage des arbres de la boucle
les bords
petits pois surgelés et perle
confondre avec des fleurs séchées Campanu
suspendus à des branches ou tirée du vent
peur sur la foule
les allées après la pluie
entrir fort dans vos narines ...
de votre amour éternel,
les fleurs de mai,
matin ...
Le café du matin et le cafe de soir,
roses thé à la menthe
dans votre main,
La tulipe pétales
sur toi blog,
nous...